Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘suferinta’

   179247_1703281516004_4304116_n      Traim si inca existam pentru ca sa ne Mantuim

Avem curajul s-o facem? Avem dispozitia, oricum ar sta lucrurile, cu experienta noastra, sa credem asa cum zice Domnul? Putem sa credem ca noi n-am privit corect lucrurile si de aceea n-am simtit ceea ce trebuia? Dar, iata, toti avem prilejul acesta, pe care nu l-am avut pana in acest moment, sa credem si sa primim ceea ce ne spune Domnul si sa ne lasam in mainile Lui.
Subliniez inca o data, ca de vreme ce in acest moment suntem vii, avem inca ochii deschisi, existam si n-am plecat inca in lumea cealalta, putem usor sa spunem ca acum ne-am intalnit cu Domnul, acum L-am auzit. Si oricare ar fi trecutul nostru, putem sa ne incredintam Aceluia. Domnul nu vede trecutul, ci intrucat ne-a lasat sa traim pana in acest moment, priveste la ce vom face de acum inainte. Si mai ales faptul ca traim inca si existam, inseamna ca este inca timp ca sa ne mantuim. Altfel n-am fi avut nici un motiv sa existam. Prin urmare, Domnul ne da posibilitatea sa ne mantuim.
Aceasta, dintr-un punct de vedere, inseamna urmatoarele: am pacatuit desi nu se cadea, de vreme ce ne-am botezat. Biserica, insa, lucreaza pentru fiecare pocainta chiar pana in ultimul ceas al vietii. Astfel, cand „nepasarea este infricosatoare, cainta este mare. „( Stih din Troparul Laudelor Utreniei din Joia Mare)
Domnul va primi degraba pocainta noastra si de dragul acesteia ne va ierta, ne va vindeca, ne va curata, ne va face asa cum n-am fost niciodata. Sa avem aceasta certitudine!
Indata ce sufletul nostru va primi vestea, va crede astfel si va raspunde pe masura, va simti inauntrul lui odihna pacea. Si inainteaza, am zice, din odihna in odihna si este pregatit pentru intrarea definitiva in Imparatia lui Dumnezeu.

Daca nu avem odihna inlauntrul nostru,
ceva nu merge bine.
Nu vom gasi, insa, limanul,
daca nu ne vom smeri.
Nu este vorba sa ne indreptam noi insine,
Domnul o va face,
dar asteapta sa vedem pacatul
care impiedica venirea Harului.    

 (pag.313)

din : TAINA SUFERINTEIArhim. Simeon Kraiopoulos, Buc. Ed. Bizantina, 2007

SMERENIA =  GANDUL BUN

 Sa ne straduim SA AVEM GANDUL CEL BUN, asa cum ne invata Parintele Savatie Bastovoi aici:

GANDITI FRUMOS ! spunea si mai spune Parintele Teofil Paraianu, de acolo, de langa Dumnezeu.

Read Full Post »

„Asadar, atunci cand suferim, in loc sa ne vaitam si sa ne tanguim sau sa ne impotrivim, sa-L binecuvantam pe Dumnezeu si sa-L preamarim. Spunand in sinea noastra „Binecuvantat fii, Dumnezeule!” Ii aratam ca, de vreme ce a socotit ca este bine sa vina asupra noastra suferinta, ne este bine, ne aflam astfel odihna. Atunci plugul acesta al suferintei desteleneste acel ceva care exista inlauntrul nostru si care n-ar fi fost dezradacinat de nimic altceva. Distruge fortareata care se gaseste acolo, patrunde la temeliile ei, le arunca pe toate in aer si nu mai lasa nimic in picioare. Atunci vin harul si binecuvantarea lui Dumnezeu pe care omul le simte numai dupa ce trece suferinta. Mai mult dupa ce trece suferinta isi da seama de prezenta lor, decat in timpul suferintei. De aceea, daca nu vezi aceasta binecuvantare in vremea suferintei, nu deznadajdui, pentru ca nu este lucru usor s-o vezi atunci. Cand trece suferinta, vei simti binecuvantarea lui Dumnezeu, vei vedea si simti harul Lui si vei spune si tu ca si ceilalti:”Ah, Dumnezeul meu, cat bine mi-a facut aceasta suferinta! Ah, Dumnezeul meu, daca n-ai fi randuit astfel lucrurile incat sa patimesc cat am patimit, niciodata n-ar fi venit acest bine asupra sufletului meu, niciodata nu ar fi fost atat de binecuvantat sufletul meu, niciodata nu s-ar fi smerit asa cum se smereste acum inaintea Ta! Niciodata, Dumnezeule, n-as fi crezut asa cum cred acum. Niciodata n-as fi invatat iertarea, asa cum am invatat-o acum. Niciodata n-as fi simtit aceasta dulceata pe care o simt acum! Si toate acestea datorita suferintei!”
Sa ne amintim putin despre Iov, cel care a suferit poate ca nimeni altul. Dumnezeu a ingaduit sa simta suferinta pentru ca sa se arate virtutea lui. Si dupa ce a suferit, dupa ce a trecut prin toata incercarea, Dumnezeu l-a binecuvantat – ne spune Sfanta Scriptura – mult mai mult decat il binecuvantase mai inainte si Iov a avut din nou toate bunurile. Si atunci a zis Iov acestea: Dumnezeul meu, am auzit despre Tine si am crezut si te-am preamarit, acum insa Te-am vazut! (Iov, 42,5). Adica,suferinta prin care a trecut parca i-ar fi dat simturi deosebite, ochi noi si inlauntrul suferintei L-a vazut pe Dumnezeu, a simtit binecuvantarea si iubirea Lui, asa cum n-o simtise mai inainte. Urmarea a fost ca Iov s-a aflat inaintea lui Dumnezeu, smerit, plin de binecuvantare dumnezeiasca, dar in acelasi timp umil: ” Ma urgisesc pe mine insumi inaintea Ta, Dumnezeule, ma urgisesc!”(Iov, 42,6).  Deci, prin suferinta, se desteleneste din launtrul sufletului omenesc orice radacina egoista, orice impietrire. Acestea pleaca si omul ramane smerit, cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Asadar, are si suferinta binele ei. Cand esti binecuvantat in alte imprejurari exista pericolul sa te mandresti, dar cand esti binecuvantat in durere si suferinta, atunci cu greu te poti mandri. Ci dimpotriva, te smeresti, te topesti, te umilesti, devii ca un fum inaintea lui Dumnezeu.

Intr-un chip sau altul, toti suferim. Durerea este prezenta in orice moment. Am putea spune ca nu exista clipa in viata omului in care acesta sa nu sufere de ceva, de o durere pricinuita de el insusi, sau venita de la cei dragi, de la copii, sau din partea celorlalti oameni. Apoi, atunci cand aflam in fiecare zi despre raul care se intampla intr-un loc sau altul de pe glob, cand aflam ca in Africa copiii sunt infometati si mor de foame sau alte asemenea, un suflet crestinesc nu poate sa nu simta  durere pentru toate cate se intampla. Prin urmare, fiecare clipa este plina de patimire si, voim sau nu voim, vom suferi. Toti vom implini acest canon.

Problema nu este, asadar ca suferim, ci in felul in care reactionam la suferinta. Cat de minunat ar fi sa nu lasam sa se iroseasca suferinta! De suferit, oricum vom suferi. Tot chinul suferintei va fi in zadar daca nu valorificam pozitiv aceasta patimire, daca n-o exploatam. Si valorificam suferinta, o exploatam pozitiv, cand cugetam si avem o atitudine potrivita. Intai de toate, sa nu ne impotrivim deloc si sa nu ne vaitam. Chiar daca-ti face rau toata lumea, sa nu zici: „Acesta mi-a facut rau…!” Nu ti-ar fi facut nimic, daca n-ar fi ingaduit Dumnezeu. Iar El a lasat asa lucrurile pentru ca aveai nevoie de suferinta. Nu inseamna ca cel care a facut raul a savarsit un lucru bun. In aceasta postura se afla si Iuda. El l-a tradat pe Hristos si aceasta este ce-a mai mare crima, insa era in iconomia lui Dumnezeu sa fie tradat tocmai de Iuda si sa moara pe Cruce. De asemenea, cei care L-au rastignit sunt rastignitorii Lui adevarati. Dar tradarea, Crucea lui Hristos, moartea Lui inseamna mantuire pentru lume. Asa si aici. Cel care ti-a facut raul este raufacator si va da raspuns intr-o zi pentru aceasta, tu insa nu te folosesti, nu castigi nimic daca in continuare spui: „Mi-a facut asa si asa, sa pateasca si el la fel…!” Este pacat! Dumnezeu ingaduie unui om sa-ti faca rau si sa suferi. Lasa-l pe acela, ia seama la suferinta ta si sa-L ai inaintea ochilor pe Dumnezeu. Asadar, nici un necaz, nici o patimire sa n-o infrunti asa, ci daca este posibil, suferinta s-o intampini zicand aceste cuvinte: ” Dumnezeul neu, fii binecuvantat, fie asa cum voiesti Tu!” Astfel, durerea nu se va irosi, ci va fi valorificata, adica ne va folosi si va deveni pentru sufletul nostru marele bine despre care am vorbit. „

(„Taina Suferintei” – Arhim. Simeon KRAIOPOULOS, Buc. Ed. Bizantina, 2007)

Read Full Post »