Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sfantul’

„Orice suflet care si-a pierdut pacea trebuie sa se pocaiasca si Domnul ii va ierta pacatele, iar atunci bucuria si pacea vor fi in suflet; si nu e nevoie de alte marturii, pentru ca Duhul insusi da martuirie ca pacatele au fost iertate. Iata un semn al iertarii pacatelor: daca urasti pacatul inseamna ca Domnul ti-a iertat pacatele tale.
Ce mai asteptam? Ca din inaltimea cerurilor sa ni se cante un cant ceresc? Dar in cer totul viaza prin Duhul Sfant, si pe pamant Domnul ne-a dat Acelasi Duh Sfant, in bisericile lui Dumnezeu slujbele sunt savarsite prin Duhul Sfant; in pustii, in munti si in pesteri, toti nevoitorii lui Hristos viaza prin Duhul Sfant; si daca-L vom pastra vom fi liberi de tot intunericul si viata vesnica va fi in sufletele noastre.
Daca toti oamenii s-ar pocai si ar pazi poruncile lui Dumnezeu, atunci ar fi raiul pe pamant, fiindca „Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru” (Le17,21). Imparatia lui Dumnezeu e Duhul Sfant, iar Duhul Sfant in cer si pe pamant Acelasi este.
Celui ce se caieste Domnul ii da raiul si imparatia vesnica, impreuna cu EL. Dupa multimea milostivirii Sale, EL nu-si mai aduce aminte de pacatele noastre, cum nu si-a adus aminte pe cruce de cele ale talharului rastignit impreuna cu EL.
Mare e milostivirea Ta, Doamne, si cine poate sa-Ti multumeasca cum se cuvine pentru ca ne-ai dat pe pamant pe Duhul Sfant? ”

SFANTUL SILUAN ATHONITUL fragment din: „Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”

Reclame

Read Full Post »

Crucea personala a fiecaruia, cand se uneste cu Crucea lui Hristos, puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavarsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare in lucrarea mantuirii pe cat este si Crucea lui Hristos. Nu veti intalnii nici un mantuit care sa nu fi fost purtator de cruce.
Cu toate ca fiecare isi poarta crucea si fara sa vrea si, de cele mai multe ori crucea nu este usoara, ci anevoie de purtat, totusi nu fiecare o priveste in lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune in slujba lucrarii mantuirii sale. De aceea, crucea nu este mantuitoare pentru fiecare.
Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: primele sunt crucile exterioare, alcatuite din suferinte si necazuri si in general, dintr-o nefericita soarta pamanteasca; a doua categorie o reprezinta crucirile interioare, nascute din lupata cu patimile si cu poftele pentru a castiga virtutiile; a treia categorie o reprezinta crucile harice (de duh si de har), care sunt primite prin toata predarea in voia lui Dumnezeu.
De ce a randuit Domnul ca nimeni sa nu se afle pe pamant fara necazuri si stramtorari? Pentru ca omul sa nu uite ca este un exilat, ca sa nu traiasca pe pamant ca un bastinas in patria sa, ci ca un calator si ca un venetic intr-o tara straina si sa caute intoarcerea in adevarata sa patrie. Cand omul a pacatuit a fost izgonit din rai si, in afara raiului a fost inconjurat de necazuri si de lipsuri si de tot felul de greutati, ca sa tina minte ca nu se afla in locul sau, si este pedepsit, si ca sa se ingrijeasca si sa caute miluire si revenire la rangul sau.
In viata este ca in natura,sunt ba zile intunecoase, ba zile senine.S-a intamplat vreodata ca un nor de furtuna sa nu treaca?! Si este cineva pe lume care sa creada ca nu va trece? Gandeste si tu la fel despre supararea ta, si te vei mangaia de buna nadajduire. Iti este greu. Dar este oare, aceasta o intamplare fara motiv? Pleaca-ti cat de cat capul si adu-ti aminte ca exista Dumnezeu care se ingrijeste de tine ca un parinte si nu te scapa din ochi. De te-a ajuns nenorocirea, nu s-a intamplat decat cu ingaduinta lui si cu voia Lui.Nimeni altul decat El ti-a trimis-o. Iar El stie foarte bine ce, cui si cand sa-i trimita, iar cand trimite, trimite spre binele aceluia care primeste suferinta. Asadar, uita-te in jurul tau si vei vedea, in nenorocirea care te-a ajuns, planul cel bun al lui Dumnezeu pentru tine. Dumnezeu vrea sa-ti curete vreun pacat sau sa te indeparteze de vreo treaba pacatoasa sau, printr-un necaz mai mic, sa te ferreasca de un altul mai mare, ori vrea sa-ti dea ocazia sa-ti arati rabdarea si credinta in El, pentru ca apoi sa-Si arate in tine slava milostivirii Sale.
Pe cine pedepseste Dumnezeu, acela-I este ca un fiu!
Mai bine opreste-ti privirea la starea ta morala si la starea din vesnicie care ii corespunde. Daca esti pacatos – cum esti de altfel – bucura-te ca a venit focul napastei care-ti va arde pacatele. Tu privesti suferinta numai dinspre pamant. Dar muta-te cu gandul la cealalta viata. Treci de partea Judecatii. Priveste focul cel vesnic, pregatit pentru pacatele noastre. Si de acolo priveste-ti suferinta. Daca acolo vei fi osandit, cate necazuri nu ti-ai dori sa fi suportat aici, numai ca sa nu fi cazut sub acea osandire?! Spune-ti in sinea ta: „Dupa pacatele mele imi sunt trimise aceste lovituri!” si multumeste-I Domnului ca bunatatea Lui te indruma spre pocainta. Apoi, in loc sa te intristezi fara rost, afla care-ti este pacatul, pocaieste-te si nu mai pacatui. Cand vei cugeta astfel, vei spune, desigur:”Inca este putin ceea ce am primit! Caci, dupa pacatele mele, mult mai rau merit.”

Nu carti, nu invidia pe altul si nu te lasa prada tanguirii zadarnice. Caci asa se intampla in nenorocire: unul incepe sa se tanguiasca si sa carteasca, altul se pierde de tot cu firea si cade in deznadejde, iar altul se cufunda in necazul sau si doar sufera, fara a se misca cu mintea si fara sa-si inalte suferinta inimii spre Dumnezeu. Toti acestia nu se folosesc cum se cuvine de crucile care le sunt trimise si pierd, astfel momentul prielnic si ziua mantuirii. Domnul le da in maini conlucrarea mantuirii, iar ei o resping. I-a ajuns necazul si sferinta. Oricum iti porti deja crucea. Fa, asadar, ca aceasta purtare sa-ti fie spre mantuire, iar nu spre pierzanie. Pentru aceasta nu trebuie sa muti muntii din loc, ci sa aduci o mica schimbare in miscarea gandurilor si in starile inimii tale.Desteapta-ti recunostinta, smereste-te sub mana puternica, pocaieste-te si indrepteaza-ti viata. Daca te-a parasit credinta in pronia lui Dumnezeu, readu-ti-o in suflet si vei saruta dreapta lui Dumnezeu. Daca ti-ai pierdut simtul legaturii cu propriile pacate, ascute-ti ochiul constiintei si le vei vdea, iti vei plati pacatul si vei umezi uscaciunea pacatului cu lacrimile pocaintei. Daca ai uitat ca amarul soartei pamantesti rascumpara si mai amarnica soarta vesnica, viaza-ti in minte acest gand, si cu inima impacata iti vei dori suferinte de aici, sa se intample acolo milostivirea vesnica a Domnului. Este mult oare? Este greu? Dar in acelasi timp, aceste ganduri si sentimente sunt legaturile care leaga crucea noastra de Crucea lui Hristos, din care se revarsa pentru noi puteri mantuitoare. Fara acestea, crucea ramane tot in spatele nostru si ne apasa, dar nu are putere mantuitoare, fiind despartita de Crucea lui Hristos. Atunci nu mai suntem purtatorii de cruce care se mantuiesc si nu ne mai putem lauda in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos.

SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL

Despre purtarea Crucii

Extras din „Viata launtrica” a Sfantului Teofan Zavoratul, Ed. Sofia, 2000

Read Full Post »

” Toate slujbele Marelui Post sunt reunite de gândul pregătirii pentru Sfintele Paşti, ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat. De ce ne pregătim astfel? Ce înseamnă Pastele? Pastele înseamnă gustarea bucuriei raiului. În ce constă această bucurie? În a-L vedea pe Dumnezeu şi slava Sa! Biserica iubeşte slava lui Dumnezeu. Când sărbătoreşte Biruinţa Ortodoxiei, Biserica săvârşeşte această prăznuire în ziua repunerii în drepturi a cinstirii icoanelor.
Icoana ne aminteşte de Hristos-Dumnezeul-Om pe pământ. Icoanele sfinţilor ne amintesc de toţi cei care L-au urmat pe Hristos, care i-au fost credincioşi şi devotaţi, care au ars de iubire pentru El. Cinstirea sfintelor icoane este cinstirea slavei lui Dumnezeu: cine se bucură de slava lui Dumnezeu şi de tot ce aminteşte de ea în viaţa aceasta, acela se va bucura şi în veacul viitor. Cine în viaţa aceasta a năzuit spre Dumnezeu, acela va alerga cu bucurie la El, când la Judecata de Apoi va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”.
Toţi cei ce nu ştiu să se bucure de slava lui Dumnezeu, cei cărora lumea lui Dumnezeu şi legile ei îi nemulţumesc, cei ce iubesc întunericul sau semiîntunericul, cei ce nu iubesc lumina, aceia nu vor veni la chemarea: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”. Aceia se vor da la o parte indignaţi, nemulţumiţi, invidioşi şi mânioşi pe cei blânzi şi smeriţi, care vor merge spre lumină, mânioşi pe Dumnezeu însuşi, pe Care îl vor învinui pentru starea în care se află; mânioşi pe ei înşişi, însă fără a voi să-şi recunoască vinovăţia. Această stare este tocmai chinul cel adevărat.
Începutul iadului este aici, pe pământ. De asemeni, şi raiul începe în inima omului, încă din viaţa pământească. Încă de aici ni se întâmplă să ne atingem de cele dumnezeieşti, în ziua Luminoasei învieri şi când ne împărtăşim cu vrednicie. Trebuie să ne pregătim pentru spovedanie.
Trebuie să scoatem afară toată molima, căci de vom lăsa chiar o parte, va începe să facă puroi. Trebuie să ne rugăm pentru pocăinţă şi pentru bucuria curăţirii, pentru ca o rază de lumină să se atingă de sufletul nostru şi el să îndrăgească lumina. Trebuie să ne rugăm ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat, ca să gustăm astfel cât de puţin din bucuria împărăţiei Cereşti. ”

Sf. Ioan Maximovici
Predici şi Îndrumări Duhovniceşti
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

sursa

Cuvant al Parintelui Nicolae Tanase : Saptamana intaia a Postului Mare

ps. Un prieten mi-a trimis, in format electronic, cartea :Sfantul Nicolae Velimirovici, Episcopul Orhidiei si Jicei – INIMA IN MARELE POST.
Nu stiu cum sa atasez fisier, la articol… asa ca, cine vrea cartea sa-mi-o ceara printr-un e-mail, la :anca_20101@yahoo.com

Read Full Post »

Sfantul Maslu

Marturisesc ca, pana de curand, am avut nelamuriri in ce priveste Taina Sfantului Maslu…Nu mi-era clar daca se face pentru insanatosirea trupului sau pentru inlaturarea duhurilor rele…Am aflat ca este folositoare omului pentru mult mai multe!
Si, pentru ca ma gandesc ca or mai fi si alte suflete care au nelamuriri, am sa postez ce spune Arhim. Simeon KRAIOPOULOS, despre Taina Sfantului Maslu
:

„Ceea ce vreau sa va spun e ca inlauntrul Bisericii omul se elibereaza de diavol, de influenta demonica si de cursele pe care le intinde acela. El se vindeca doar in Biserica, si acestea nu sunt simple cuvinte, ci adevaruri. Am savarsit Sfantul Maslu care este Taina pentru vindecarea neputintelor noastre. Daca nu ne-am vindecat, am spus-o si alta data, este pemtru ca nu trebuie sa ne vindecam si de aceea nici nu se intampla acest lucru. Iar daca omul intelege astfel lucrurile, este deja vindecat. Omul stie foarte bine ca neputinta care ramane si nu-l paraseste este pretioasa. Ceea ce trebuie sa plece de la noi va fi luat de Dumnezeu, iar ceea ce trebuie sa ramana va fi ingaduit de Dumnezeu fie ca este vorba de neputinte fie de putere draceasca. Iar pentru ceea ce ramane, sa-L rugam pe Dumnezeu, si trebuie s-o facem de multe ori, sa-I cerem iara si iara, atat pentru bolile sufletesti si pentru patimile dracesti, cat si pentru bolile trupesti. Sa-L rugam pentru toate de multe ori, nu pentru ca Dumnezeu vrea sa-L rugam in repetate randuri, ci pentru ca exact aceasta credinta vrea s-o vada Dumnezeu la noi. Omul, asa cum il stim astazi, prin repetitie se obisnuieste cu ceva, invata ceva. La fel se intampla si cu credinta. Cand ne aratam credinta noastra, o facem o data si o repetam iara si iara, si de fiecare data adaugam credinta la credinta, iar sufletul nostru reuseste sa ajunga la o masura pe care Dumnezeu asteapta s-o atingem. Dupa aceea intervine El. Tocmai de aceea trebuie ca cineva nu doar o data sa vina la rugaciunile de alungare a diavolului si la Sfantul Maslu, si sa se roage, sa-L implore pe Dumnezeu, ci iara si iar.
„Si rugaciunea credintei il va mantui pe cel bolnav” (Iacov 5,15). Rugaciunea credintei, a Tainei, rugacinea Bisericii il va mantui pe cel care sufera, pe cel care patimeste. Inlauntrul Bisericii sunt toate, dar e nevoie de credinta. Puterea de vindecare o gasim inalauntrul tainei Bisericii, in Sfintele Taine si in intregul cult divin.
Daca te rogi continuu, si trebuie s-o faci, iar Dumnezeu nu ridica neputinta ta, sa stii ca fie n-ai aratat credinta pe care trebuie s-o ai, fie nu trebuie sa plece de la tine boala pentru ca e necesara. Daca gandesti astfel boala, atunci te vei simti vindecat de doua ori. Daca te vindeca, te vei simti o data vindecat. Daca boala ramane, te vei simti vindecat de doua ori, pentru ca te vei tamadui si de boala, cand va veni vremea, dar pana sa vina aceasta, se va vindeca sufletul tau, omul tau interior care sufera de slabiciunea pacatului, de aceasta lepra. Este valabil si pentru neputintele sufletesti.”

Taina Suferintei – Ed.Bizantina, Buc.2007

Parintele Proclu’ – despre Sf. Maslu si alte sfaturi duhovnicesti

Read Full Post »