Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘rugaciunea’

Sa nu ne ridicam niciodata de la Rugaciune pana nu vom fi cercetati de Dumnezeu.

Din faptele mele nu este cu putinta a pune alifie pe ranile mele

Dumnezeu ne-a dat porunci dupa nevoile sufletului nostru.

Multumirea atrage Harul.

N-ati vazut cat de repede si dintr-o data ni se astampara simturile, numai cand intram in Biserica. Mai mult decat ne rugam noi un ceas in camera noastra, pentru ca aici este Rugaciunea nu doar a unui om, aici este Duhul Sfant care se pogoara in inimile noastre si El se roaga in noi pentru ca El Insusi ne-o lasat cuvantul ca unde-s doi sau trei, va fi si El, pentru ca El Insusi salasluieste in Biserica asta in Chip cel mai Desavarsit in Trupul si Sangele care sta pe prestol si sta intotdeauna. Asa ca numai intrand, fara efort prea mare din partea noastra, dobandim liniste, impacarea simturilor, e foarte bine, macar scurt .

Asa cunosti masura dragostei tale catre Dumnezeu, pe cat esti de tras de Biserica Lui.
– Parinte, Smeremia si iubirea aproapelui sunt daruri ale Duhului Sfant, si nu se dau pentru vreun merit. Atunci, de ce este omul vinovat daca nu le poate avea, desi le doreste?

–  Ele nu se dau pentru merit, dar se dau pentru silinta, ele nu se dau unui om pentru ca el a postit mult sau pentru ca n-o dormit.
Nu.
Ele se dau din Dragoste, dar se dau unei inimi care ea insasi cauta Dragostea.
Parintele Porfirie spunea un lucru tare interesant. Dumnezeu iubeste pe cei care-L iubesc pe EL si nimeni nu-L poate iubi pe  Dumnezeu  inainte ca Dumnezeu sa-l fi iubit pe el.

Dumnezeu trebuie sa gaseasca in om vreun lucru vrednic de a fi iubit. In Pavel o gasit o mare ravna. Pavel facea lucrul pe dos.

Fericiti cei care se vad pe ei insisi pacatosi!

Sa nu cerem degraba inapoi Harul, pentru ca asta nu ne schimba firea. Trebuie sa muncim noi insine.
Sf. Iosif Isihastul spunea: Nu va doresc mult Har, ci va doresc multa experienta. Harul se poate pierde dar experienta este Harul in forma in care nu mai poate fi pierdut.

Read Full Post »

Sa avem sentimentul ca rugaciunea noastra ajunge la Dumnezeu

Doamne, Dumnezeul meu, Dumnezeul mantuirii mele, ziua si noaptea strig, ma tangui, oftez si ma rog cand sunt inaintea Ta. „Sa ajunga rugaciunea mea inaintea Ta. Pleaca urechea Ta spre ruga mea, Doamne!” Te rog staruitor ca rugaciunea pe care o fac si care iese insotita de un strigat, de oftat, de durere si de tanguire multa, rugaciunea mea sa depaseasca toate piedicile si sa ajunga la Tine.
Acest lucru e foarte important; cand ne rugam, sa aflam modul in care se deschide calea ca rugaciunea noastra sa ajunga la Dumnezeu, sa avem sentimentul ca ea ajunge la Dumnezeu.
Odata v-am vorbit despre un calugar aghiorit, care atunci cand se ruga, avea sentimentul si convingerea ca rugaciunea lui ajunge la Dumnezeu, ca este auzita de El. Odata insa, in timp ce se ruga, simtea ca rugaciunea lui nu inainta, ca se opreste, simtea ca se impotmoleste. Desigur, crestinii mireni, dar si calugarii, de vreme ce nu au calea deschisa spre Dumnezeu, poate ca niciodata nu au acest sentiment ca rugaciunea lor ajunge la Dumnezeu, si neavand experienta respectiva, nu-i preocupa acest lucru. Calugarul acesta, insa, traise aceasta experienta si de aceea s-a nelinistit cand si-a dat seama ca se ruga, ca staruia in rugaciune, dar calea nu se deschidea. Asadar, a inceput sa se intrebe de ce se intampla acest lucru, pana cand si-a amintit ca a savarsit un pacat, ca n-a facut ascultare de duhovnicul sau, care inca traia. S-a cait pe loc inaitea lui Dumnezeu si astfel, calea rugaciunii s-a deschis si a simtit ca ruga sa ajunge la El.
Oricum, dupa cum ne spune Sfantul Evanghelist Ioan (vezi Ioan 3, 21) cand inima ne osandeste nu putem sa avem indrazneala cea buna catre Dumnezeu, ca sa ne fie deschisa calea, ca sa-I vorbim lui Dumnezeu si sa avem sentimentul ca ne aude, ca rugaciunea noastra ajunge la El.
Deci, sa ne rugam, dar nu de forma, ci cu credinta. Nu doar sa facem rugaciune, adica sa staruim, sa avem curaj, sa stam la ruga mult timp, ci sa avem credinta in acest sens: daca ne rugam, o facem pentru ca asa vrea Dumnezeu, pentru ca El este Cel care ne inspira sa ne rugam, si prin urmare Dumnezeu ne aude.
Sa avem aceasta credinta, sentimentul ca Dumnezeu ne aude; sa zicem „Doamne milueste” si sa primim raspunsul Lui: „Da, va miluiesc!” Sa spunem Tatal nostru si sa avem sentimentul ca Dumnezeu ne aude si zice:”Da, aud!” Apoi sa zicem cealalta parte din rugaciune.

Fragment din: TAINA SUFERINTEI -Arhim.Simeon KRAIOPOULOS, Buc., Ed.Bizantina, 2007

Read Full Post »