„Cu un veac mai săraci am rămas prin plecarea lui Grigore Vieru la cele eterne. „Dacă visul unora era să zboare în cosmos, eu toată viaţa am luptat să trec Prutul”, spunea Grigore Vieru, acest Octavian Goga al Basarabiei. Sau, cum spunea Nicolae Dabija, „Grigore Vieru este însăşi Basarabia”. Poetul a căzut la datorie: a murit în timp ce se întorcea de la evocarea lui Mihai Eminescu, sanctificat prin suferinţă în Basarabia” (revista Lumea, 2/2009, p. 106-107)
Din ultimul articol al lui Vieru, în Literatura şi arta:
„După ce, cu aproape patru ani în urmă, am fost „descoperit” în ziarul lui Iurie Roşca drept „spion român” de către vagabondul politic debutant B. Asarov (numele său adevărat fiind Hristov) – coleg de insinuări politice cu alt vagabond, M. Conţiu, al cărui nume real nu-l cunoaştem, iată că subsemnatul apare din nou în aceeaşi postură de „spion român” în Moldova suverană – cotidian al şefului de stat, Vladimir Voronin. Noua listă a „spionilor” este modificată. Mai exact, este ajustată de către oficialităţi alegerilor parlamentare care se apropie. Toţi cei incluşi în listă sunt incomozi Puterii. Amintesc cititorilor că în acelaşi ziar prezidenţial am fost nu demult inclus într-o altă listă, intitulată „Teroriştii moldovenilor”. Atenţionez pe şeful statului, Vladimir Voronin, la fel Serviciul de Informaţii şi Securitate că, dacă nu vor fi prezentate public probe de spionaj şi terorism şi dacă Curtea Supremă de Justiţie nu va revedea cele două decizii la cererea mea de dare în judecată a celor două publicaţii oficiale, Flux şi Moldova Suverană, voi fi nevoit să iau decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om,
Grigore Vieru
P.S. Să-mi îngăduie Flux-ul şi Moldova Suverană să le pun două întrebări. Cum poţi fi spion al Limbii strămoşilor tăi, al Istoriei Neamului tău, al propriilor suferinţe?! Oare să existe în această, sclipuită din dai, Boje, republică nişte secrete care ar putea să-i intereseze pe spioni?” (revista Lumea, 3/2009, p. 106)
Comentariu Fabian:
Atenţie, a nu-l reduce pe Grigore Vieru la un „poet romantic”, la cuvinte frumoase cum s-a făcut cu Eminescu, fără a menţiona lupta lui politică. Pentru mine, ca român şi creştin, nu este esenţial poezia lui Vieru în sine, cât zbaterea lui politică pentru Basarabia. Sigur, nu se poate despărţi de poezie căci versurile sale erau profund patriotice, militau la fel ca şi acţiunile politice, în acelaşi scop: Basarabia e a noastră şi trebuie s-o avem!
Dar a extrage din context poezia, liricul său citându-l rupt de durerea sa pentru România, este nedrept. De aceea a şi fost asasinat ca Eminescu, (într-un accident de maşină regizat când se întorcea de la comemorarea din ianuarie 2009), căci n-a fost un simplu „poet” cu capul în nori, ci preocupat de soarta ţării sale. Aceasta este menirea poetului, artistului, scriitorului în general. Iar asta i-a adus sfârşitul martiric. Altfel, nepreocupaţi de problemele reale ale neamului, scriitorii devin nişte ciumeţi, deznaţionalizaţi din start. Avem destule exemple: Mircea Cărtărescu, Patapievici, Pleşu, Gabriel Andreescu (un antiromân feroce!), Liiceanu, Baconski şi alţi vânzători de ţară.
Grigore Vieru, alături de alt martir, ucis recent – poetul Cezar Ivănescu – rămâne un militant al neamului, un erou al luptei pentru reîntregirea neamului, periculos pentru duşmani şi iubit de ai săi, punându-şi condeiul în slujba strămoşilor care au udat cu sângele pământul sfânt: De la Nistru pân’ la Tisa, şi dincolo de Tisa şi de Nistru, până-n Transnistria noastră furată de ruşi, până-n Maramureşul istoric furat de ucraineni la 1918. Aceasta înseamnă să fii poet, scriitor, artist.
Ceilalţi de mai sus nu merită acest nobil nume.
PS: Cine spunea oare că Iurie Roşca e pro-România? Cine ştia mai bine ca Vieru adevărata faţă a vânzătorului Roşca, omul lui Voronin? Vedeţi că lupii cei mai periculoşi sunt cei îmbrăcaţi în piei de oi! Roşca acesta e un fel de Vadim de la noi. Dar unul mai ordinar, cel puţin Vadim nu s-a dat „pe faţă” cu comuniştii cum a făcut Roşca.
Deschideţi-vă urechile oameni buni! Nu tot ce zboară se mănâncă. Nu orice patriotard şi demagog este patriot!
Articol scris de Fabian Seiche
anca 