Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘paisie’

– Ce anume ajuta, Gheronda, la dobandirea unei virtuti?

– Insotirea cu cel care are acea virtute. Caci asa cum, insotindu-te cu cel care are evlavie, vei putea si tu incet-incet sa dobandesti si tu evlavia, acelasi lucru se intampla si cu toate virtutile, pentru ca virtutea celorlalti ne umple si pe noi de mireasma.

Cand ne oglindim in virtutile celorlalti si incercam sa le dobandim, ne zidim sufleteste. Dar cand ne oglindim in defectele lor, iarasi ne este de folos, pentru ca defectele lor ne ajuta sa le vedem pe ale noastre. Pe de alta parte, si darul celuilalt ma indeamna sa ma nevoiesc ca sa-l dobandesc, iar pe de alta parte, si defectul lui ma face sa ma gandesc daca nu cumva il am si eu, si in ce masura-l am, ca sa ma nevoiesc sa-l tai. Vad de pilda pe cineva ca este harnic. Ma bucur de asta si incerc sa-i urmez pilda. Vad pe altul ca este sucit. Nu-l judec pe acel frate, ci caut sa vad daca nu cumva sunt si eu sucit. Si daca vad ca sunt, ma straduiesc sa ma corectez. Insa daca vad numai virtutile mele si defectele celorlalti, iar defectele mele le trec cu vederea sau le indreptatesc si spun: ” Sunt mai bun si decat acesta si decat celalalt”, s-a terminat, m-am scufundat.

Oglinda noastra sunt ceilalti. In ei ne oglindim si ne vedem pe noi insine, iar ei vad murdariile noastre si noi ne spalam prin pilda lor.

(p.156)

Cuviosul Paisie Aghioritul Cuvinte Duhovnicesti – Patimi si Virtuti V , Ed. Evanghelismos, Bucuresti 2012

 

 

Anunțuri

Read Full Post »

„Nimic nu putem dobândi fară smerenie si răbdare. Pană la rai ne trebuie răbdare, cat putem duce in spinare!
Să vă dea Domnul răbdare cu dragoste, ca prin răbdare se castigă raiul.
Dragul tatei, răbdare, răbdare, răbdare. Dar nu răbdare cu noduri, ci răbdare si indelungă răbdare cu dragoste.
Răbdarea este de doua feluri: dobitocească si cu dragoste. Adică răbdare firească si răbdare duhovnicească.
Răbdare, răbdare, răbdare in boală, in orice necaz.
Răbdare in boală, rabdare in ocară, răbdare cu multumire, pentru scumpa mântuire.
Dumnezeu să-ti dea sănătate si răbdare cu bucurie in boală, căci pe cât trupul se topeste, pe atât sufletul se imputerniceste si se curătă de toate păcatele.
Sa ne rugăm sa ne dea Dumnezeu răbdare si bucurie, si după aceea pace sufletească si bucurie duhovnicească. ” (pag.221 – 222)

fragmant din: PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA – Duhovnici români contemporani, Ed. Bizantina, Buc.

Read Full Post »

Din partea Sf. Parinte Paisie Olaru, pentru noi:

” Blagoslovenia şi bucuria care a fost la Naşterea Mantuitorului Hristos să fie şi  in sufletele voastre, bucuria ingerilor şi a păstorilor care au cantat la Naşterea Mantuitorului Hristos – acea bucurie să fie in sufletele voastre. Si să paşim in anul acesta cu mai multe fapte bune  şi improspătati cu mai multă  credintă  şi cu mai multă  dragoste. Amin.

Multi ani celor care sunt sănătoşi, iar celor bolnavi răbdare multă, şi tuturor mântuire de la bunul Dumnezeu. AMIN.

Noi traim cu adevărat vremuri apocaliptice – pentru că faptele noastre grăbesc sfarsitul. Niciodată nu au fost mai multe avorturi si mai multă vărsare de sange si mai multă necredintă ca acum. Acela s-a mântuit, se mantuieste si se va mântui, care va avea credinta neindoielnică. ”

Sf. Parinte Paisie Olaru de la Sihla.

din: „Duhovnici români contemporani – PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA”, Ed. Bizantina, Bucuresti

si din partea Parintelui  Hrisostom Radasanu:

Read Full Post »

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa

Nimic nu este pierdut atata vreme cat Credinta este in picioare, Sufletul nu abdica si capul se ridica din nou„.
Cu nici un chip nu trebuie sa te descurajezi„.

„Rugaciunea inimii este treapta cea mai inalta a rugaciunii. Rugaciunea nu este teorie care se invata la scoala. Rugaciunea inimii, adica cea care se face cu simtirea inimii, este o daruire a Sfantului Duh, un dar de sus, pe care-l primesc numai cei vrednici de el.

Cui il iubeste pe Dumnezeu din tot sufletul, din toata virtutea si toata inima sa i se daruieste  darul rugaciunii inimii si darul sfintelor lacrimi. Altfel, poti capata rugaciunea inimii din experienta, dupa o lunga practica, dar se pierde usor, caci inima nu arde de iubire pentru Hristos.

din:   PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA – Duhovnici români contemporani, Ed. Bizantina, Buc.

” In cartea I a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni scrie: „Neincetat, rugati-va!” Sfintii Parinti, talcuind aceste cuvinte, spun ca, ” a ne ruga neincetat” inseamna a pomenii numele cel sfant al Domnului in toata vremea. Mai clar se vede aceasta in cartea catre Filipeni, unde Sf. Apostol Pavel scrie: „In numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesupt si toata limba sa marturiseasca ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal”

Sfantul Ioan Carpatiul zice ca atunci cand rostim rugaciunea lui Iisus, adica: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”, la fiecare chemare a Sfantului Sau nume, Domnul ne raspunde in chip tainic: „Fiule, iertate sa-ti fie pacatele tale!”

Iar Sf. Ioan Gura de Aur, zice ca oricat de pacatosi am fi noi, rugaciunea aceasta ne curateste, cand o zicem din inima. Nu este alta arma mai puternica in cer si pe pamant, decat chemarea cea Sfanta a Domnului nostru Iisus Hristos. Cand zicem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, prin aceste cuvinte noi marturisim toate tainele credintei noastre, caci, dupa cum spun unii dintre sfintii parinti, aceste cuvinte cuprind in ele toata Evanghelia pe scurt.

Acestea sunt cele cinci cuvinte despre care pomeneste Sf. Apostol Pavel, in cartea sa catre Corinteni, unde zice: ” Voiesc mai bine cinci cuvinte cu mintea, decat zeci de mii de cuvinte cu limba”.

Pentru aceasta, Rugaciunea lui Iisus se mai cheama si Rugaciunea mintii. Iar cand rostim si celelalte cuvinte din Rugaciunea lui Iisus, adica „Miluieste-ma pe mine pacatosul!”, atunci noi marturisim nevrednicia si josnicia noastra, cerand de la Domnul mila, caci daca avem mila Lui, atunci toate cele bune le avem.” (pag.444)

din: SFANTUL IOAN IACOB ROMANUL -HOZEVITUL HRANA DUHOVNICEASCA, Ed. LUMINA DIN LUMINA, Buc. 2004

 

despre rugaciune si aici

RUGACIUNEA CARE NU SE FACE CU INIMA, ESTE NUMAI PENTRU NOI, NUMAI PENTRU A NE ODIHNI GANDUL NOSTRU CA NE RUGAM

 


Read Full Post »

” Parinte, astazi multi oameni tineri nu vor sa faca copii, deoarece se gandesc in ce fel de lume vor aduce pe copiii lor. Poluare de la chimicale, de la centrale nucleare, viata plina de stres, societate salbatica, razboaie… Daca suntem deja in timpul lui Antihrist, ma gandesc si eu, ca nu s-ar merita ca cineva sa se casatoreasca si sa faca copii.

– Nu, Atanasie, nu este asa! … Crestinii din timpul prigoanelor nu se casatoreau? Nu faceau copii? Se casatoreau si faceau si copii! Isi aveau nadejdea in Hristos, iar nu in oameni.

Acest gand arata putina credinta. Dumnezeu intr-o clipa le poate indrepta pe toate; le poate sterge pe toate cele rele. Oamenii isi fac planuri, dar si Dumnezeu are planurile Lui.

Daca ai stii de cate ori a invaluit diavolul pamantul cu coada lui ca sa-l distruga… Insa nu-l lasa Dumnezeu, ci ii strica planurile. Iar raul pe care diavolul il face, Dumnezeu il pune in valoare si scoate din el un mare bine. Sa nu te nelinistesti !

PARINTELE PAIESIE MI-A SPUS…

Ed. „EVANGHELISMOS”, Buc.2006

––––––––-

Asa e, Dumnezeu intr-o clipa le poate indrepta pe toate, dar, cred ca vrea sa vada si o reala intoarcere a noastra catre El. Cred ca e nevoie ca si noi, oamenii, sa dorim in inima noastra binele,  sa iubim cu adevarat crestineste, sa gandim si sa ne purtam dupa cum ne invata Hristos…

Altfel, vom continua sa avem raul pe care singuri l-am adus asupra noastra…

Pentru ca, din pricina rautatii oamenilor, firea s-a turburat si si-a lepadat randuiala…

Iar aceste vremuri Antihristice, le traim deja, pentru ca noi, am ajuns sa iubim mai mult pacatul…

Sa ne lumineze Dumnezeu, si sa ne intoarcem cu adevarat la Dumnezeu, Sus sa avem inimile !

Read Full Post »

Faptele Sfinţilor Apostoli

Capitolul 20

35.       Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.

” Cea mai mare bucurie o primeste cineva atunci cand se jertfeste. Sa presupunem ca cineva lucreaza si altul vine si ii spune: „Stai putin si te odihneste!”, si intra acesta la treaba si la osteneala in locul aceluia. Acela, deci, se odihneste omeneste, iar acesta dumnezeieste.

Sau de exemplu, ai o banana si nu o mananci, ci te lipsesti de ea si o dai altuia. Acela se bucura, desfatandu-se de acel fruct, iar tu esti mangaiat de Dumnezeu cu o desfatare mai inalta, dumnezeiasca. Asadar, cea mai mare bucurie o poate primi omul prin jertfa. ” (Parintele Paisie Aghioritul – PARINTELE PAISIE MI-A SPUS… Ed. EVANGHELIMOS Buc. 2006)

Sfanta Evanghelie dupa Matei

Capitolul 25

34.       Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35.     Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36.     Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37.     Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38.     Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39.     Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40.     Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut

Nu ai ce ai,

Ai ce dai.

Si mai mult,

Nu dai ce dai,

Dai ceea ce esti ”   Parintele Arsenie Papacioc

Read Full Post »

Asadar, sa facem rabdare in boli si incercari, pentru a primi o „pensie”, fie ea cat de mica. Pentru ca nimic din cele ce se intampla nu le ingaduie Dumnezeu, daca nu iese din ele ceva bun. Uneori Dumnezeu ingaduie sa se intample ceva unui om, incat sa fim nevoiti sa-l ajutam si astfel sa scapam noi de ceva rau.
Cand eram la Stomio, am coborat odata in Konita si ma intorceam la manastire incarcat cu multa greutate. Mergeam pe o carare abrupta si stramta si ma grabeam sa ajung repede, deoarece soarele incepuse sa apuna si nu voiam sa-mi neglijez indatoririle mele duhovnicesti. Pe la mijlocul drumului, insa, vad inaintea mea pe cineva cu doi catari incarcati cu lemne. Unul cazuse de o parte, a cararii, celalalt de calalalta parte. Deja omul se afla in primejdie. Era firesc sa-l ajut. Asadar, l-am ajutat si i-am carat si lemnele o bucata de drum. Omul s-a bucurat. Mi-a spus multumesc de o mie de ori, insa si eu m-am bucurat ca l-am ajutat. Am intarziat cam vreo douazeci de minute. Am luat-o din nou la picior. „M-ai salvat, m-ai salvat!” imi striga acela de departe. Dar cand am ajuns in varf, ce sa vad? La o distanta de douazeci de minute de mers, avusese loc o avalansa. Se desprinsesera niste stanci si o luasera la vale ca aruncate din prastie, tarand dupa ele copaci si tot ce intalneau in cale.
Atunci am inteles ca daca nu m-as fi oprit, as fi fost pierdut. Dumnezeu a iconomisit ca aceluia sa-i cada catarii, ca sa ma izbavesc eu. Si pe deasupra imi mai si multumea.
Atunci m-am intors inspre locul de unde venisem si am strigat: „M-ai izbavit! Multumesc!”
– V-a auzit, Parinte?
– Nu, dar eu mi-am facut datoria.

fragment din: PARINTELE PAISIE MI-A SPUS…
Ed. „EVANGHELISMOS”, Buc.2006

alte cuvinte de folos ale Parintelui Paisie Aghioritul AICI

Read Full Post »

Older Posts »