Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘arsenie’

DESPRE INSELAREA PR. ARSENIE BOCA

 

 

 

 

Read Full Post »

” Anul 1986 a fost declarat de catre Organizatia Natiunilor Unite „Anul Pacii”. Este firesc deci, ca omenirea sa dea atentie deosebita Pacii; sa tina congrese politice si bisericesti pentru pace, sa faca propuneri si sa ia hotarari in acest sens. Unele tari au emis serii de timbre postale pentru Anul Pacii….
Sa fi ajuns oare omenirea la Pacea mult dorita, pe care vrea s-o sarbatoreasca acum, in acest an al pacii?
De veacuri, Biserica Ortodoxa se roaga zilnic ” pentru Pacea de sus, pentru Pacea a toata lumea”. Primele si ultimele pagini ale Sfintei Evanghelii vorbesc despre Pace. Mantuitorul Hristos a fost vestit de prooroci ca „Domn al Pacii”, al unei „Paci fara hotar” (Isaia.) La nasterea Sa, ingerii au cantat „…pe Pamant Pace…”, iar dupa Inviere si inainte de suirea la Tatal, El ne-a lasat ” Pace tuturor”, „Pacea mea dau voua” si ne-a fagaduit ca este cu noi pana la sfarsitul veacurilor.
A venit deci pe pamant Domnul Pacii, ne-a adus o Pace fara sfarsit si se afla permanent in mijlocul nostru facator de Pace. De ce dar nu este pace in lume? De ce lumea, ca si cum nu ar avea-o, o cauta, o doreste, suspina dupa Pace?
Dar cum intelege lumea Pacea?
Lumea pagana dinainte de Hristos, Romanii indeosebi, aveau aceasta vorba despre Pace:”Si vis pacem, para bellum”, „Daca vrei pace, pregateste-te de razboi”. Si vorba aceasta a ramas in cinste pana in zilele noastre, cand popoarele isi justifica teribila inarmare, pregatindu-se de razboi, „pentru intimidarea adversarului”, „pentru apararea pacii”.
Daca la lumea dinainte de Hristos, aceasta intelegere avea o justificare: domnia ignorantei, a pacatului, apoi dupa venirea pe pamant a Domnului Pacii, ea este cu totul anacronica, lipsita de sens. Cum sa faci Pace fabricand unelte de razboi? Cum sa te faci sanatos luaind otravuri care imbolnavesc?
Unii oameni asteapta Pacea de la cutare sistem politic, de la vreun genial conducator de popoare. Este firesc deci sa ne intrebam: „Ce oameni pot face pace in lume, ce conceptie politica poate instaura pacea pe pamant”?
Sfanta Evanghelie ne spune ca celor ce cred in numele lui Hristos le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1,12), si in alta parte: Fericiti facatorii de Pace ca aceia fii ai lui Dumnzeu se vor chema.” (Matei 5,9). Deci lucrul este simplu: „Facatorii de Pace” sunt fiii lui Dumnezeu, adica cei ce cred in El. Pot si altii s-o faca? Ne-o spune insusi Domnul Hristos: „Fara de Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15,5).
Sfantul Apostol Pavel spune apoi ca Pacea nu se afla oriunde, ca este o lucrare dumnezeiasca, un rod al Duhului Sfant in lume, in sufletele oamenilor:”Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea…” (Galateni 5,22).
Se intelege ca acolo unde este prezent Duhul Sfant, cresc si roadele Sale. Dar noi stim ca prin Sfantul Botez si Mirungere tot crestinul devine salas al Duhului Sfant si implicit al rodului Sfantului Duh, al Pacii.
Dar oare este pace in sufletul omului de astazi? Toata lumea stie ca nu este! Omul de astazi este neurastenizat, chinuit, tulburat, nu are pace launtrica. O cauta pretutindenea si nu o gaseste. Turismul, sportul, drogul s.a., ce sunt daca nu o expresie a acestei zadarnice cautari? Si nu o gaseste pentru ca o cauta unde nu este. O cauta in goana dupa bani, in placeri, in onoruri. Dar bogatiile, onorurile, placerile pacatoase si cele asemenea lor nu sunt roade ale Duhului Sfant, ci ale altui duh, ale duhului acestui veac, ale duhului tulburarii, ale satanei. Si daca nu este pace in sufletele oamenilor, nu este nici afara, intre oameni. Cum sa rodeasca duhul satanei roadele Duhului Sfant?
Sfanta Scriptura ne spune ca la inceputul lumii Duhul Sfant, Duhul creator de viata se purta deasupra apelor (Geneza 1,2)
Se mai poarta oare in vazduhul lumii de astazi Duhul lui Dumnezeu creator de viata si de pace? Se poarta, dar stim ce duh: duhul mortii, norii radiatiilor nucleare, smogurile asfixiante, pe care le-a creat si le creeaza necontenit omul. Si roadele acestui duh? Razboaie neincetate intre oameni, doctrine politice care neaga pe Dumnezeu, care cultiva ura dintre oameni si legifereaza pacatele cele mai injositoare, uzine uriase care fabrica zi si noapte uneltele mortii. Acest infricosat arsenal de ura, de dusmanie, de stricaciune, de pacate, cum sa rodeasca pace in lume?
Biserica noastra se roaga zi si noapte pentru pacea a toata lumea; lumea tine congrese, vorbeste, scrie, „lupta” pentru apararea Pacii” si totusi nu numai ca nu este pace in lume, ci dimpotriva lumea este amenintata de un razboi apocaliptic.
Biserica se roaga pentru pace, dar biserica ea insasi este dezbinata si dezbinarea este cel mai evident semn al lipsei de pace. Si daca nu o are, cum s-o dea lumii?
Un preot calatorea odata cu trenul. Un domn ce se afla in compartiment cu el il intreaba oarecum ironic: „Al cui esti parinte, al lui Andrei? Preotul nu da nici un raspuns. Domnul insa insista din nou cu intrebarea: „Dar al cui esti, parinte al lui Gherontie” ? Preotul tace mai departe. Vadit indispus de tacerea preotului domnul intreaba insistent: „Dar spune o data, parinte, al cui esti”? Si preotul ii raspunde apasat: „Al lui Hristos, Domnule”!
De asemenea, omenirea lupta pentru pace, lupta pentru apararea pacii, se tin congrese, se vorbeste, se scrie pentru pace. Cum toate acestea nu sunt bune? Sunt bune, dar ele nu aduc nici o farama de pace in lume pentru ca sunt intemeiate pe o logica gresita. Este un lucru elementar, stiut de toata lumea: la temelia unui rau, unei boli, unei dezordini se afla niste cauze care produc raul sau boala. Daca aceste cauze sunt inlaturate, raul dispare de la sine. Sublata causa, tollitur effectus”, ziceau Romanii, adica inlatura cauza si dispare efectul. Asa este si cu Pacea.
Ura, neintelegerile, tulburarea care izgonesc Pacea sunt rodul pacatului, lucrul satanei; si lumea in loc sa combata cauzele care nimicesc pacea, se afunda si mai adanc in pacat si stricaciune.
Biserica se roaga necotenit pentru Pace, ceea ce inseamna ca Pacea o face altcineva de la care o cere; de aceea si zice: „Pentru pacea de sus „, aratand ca izvorul pacii nu-i pe pamant ci in cer la Dumnezeu. Si lumea in loc sa alerge la izvorul pacii, se leapada de Dumnezeu, nesocoteste randuielile lui Dumnezeu si cultiva ateismul si ura dintre oameni. Cu lucrurile satanei vrea sa dobandeasca Pacea, care este lucrul lui Dumnezeu!
Sa fim consecventi! Daca vrem cu adevarat Pace pe pamant, atunci s-o cautam acolo unde este, sa alergam la izvorul Pacii. Nu „lupta pentru apararea pacii” care nu exista – insasi expresia aceasta este absurda. Sa ajungi la liniste cu ajutorul tulburarii; ci lupta impotriva relelor care strica pacea.
Duhul lui Dumnezeu se afla si astazi in lume, pentru ca este pretutindenea si toate le plineste, dar nu rodeste Pacea din pricina sterpiciunii omenesti. Sa ne recunoastem smeriti greselile si instrainarea de Dumnezeu, pentru ca toate relele ce bantuie lumea de astazi, zicea pe dreptate un mare apostol al pacii (Solzenitsin) de aici vin, ca lumea s-a indepartat de Dumnezeu.
La sarbatoarea Inaltarii Domnului, Biserica se roaga: „Nu ne lasa sarmani, Doamne: sa vina Duhul Tau, aducand Pace in lume” (Litie). Sa ne intoarcem la Dumnezeu cu pocainta si cu rugaciune: „Doamne, sa vina Duhul Tau si sa aduca Pace in lume”! Si Pacea va veni fara intarziere.
Adevarul Domnului ramane in veac! „Fara mine nu puteti face nimic.” Pace fara Hristos si fara lucrarea Duhului Sfant nu este posibila. Pe alta cale? Zadarnice sunt toate ostenelile pentru pace, caci pace nu va fi. Si se va intampla cu noi cuvintele proorocului: Pace, Pace si va veni pieirea! Ceea ce sa nu fie!

fragment din: CHEMAREA SFINTEI ORTODOXIIIeromonah PETRONIU TANASE, Ed. Bizantina, Buc. 2006

” Cand azi „Cei mari” vorbesc de pace,

Zadarnic este glasul lor,

De nu se vor pleca sub steagul

Mai Marelui Aparator. „SFÂNTUL IOAN IACOB HOZEVITUL

HRANA DUHOVNICEASCA , Ed. LUMINA DIN LUMINA

Buc. 2004

 

Read Full Post »

„Candva, Staretul mi-a povestit urmatoarea intamplare plina de folos:
Odata, un om s-a sculat foarte devreme, fiind inca intuneric, pentru a merge la munca sa. Pe drum s-a intalnit cu un jucator de carti, care si-a spus in sinea sa: ” Unde o fi mergand acest om la aceasta ora? Cred ca merge sa joace carti undeva„.
Putin mai jos s-a intalnit cu un crestin, care s-a gandit in sinea sa: ” Acest crestin s-a sculat dimineata devreme ca sa mearga la vreo biserica linistita si sa se roage, inainte de a merge la lucrul sau.”
Mai jos s-a intalnit cu un hot, care si acesta s-a gandit in sinea sa: „Acesta merge undeva ca sa fure, deoarece este noapte si oamenii inca mai dorm.”
Apoi Staretul a adaugat: Ai vazut? Fiecare a judecat lucrurile potrivit cu starea lui duhovniceasca. Daca celalalt are gandul stricat, inseamna ca si „fabricuta” lui este stricata. Si atunci chiar aur de i-ai da sa lucreze, acesta il va preface in gloante, desigur tot de aur, pentru a ucide.
Cea mai mare boala a omului este gandul sau cel stricat...”
 

fragment din: PARINTELE PAISIE MI-A SPUS…

Ed. „ENVANGHELISMOS” Buc. 2006

Staretul TADEI – Despre ganduri:

restul interviului aici

alti parinti duhovnicesti, vorbind DESPRE GANDURI

Apoftegme despre GANDURI (Apoftegme ale Sfantului Paisie Aghioritul)

 

„Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului.”

 

„Ingerii ne impart gandurile curate, demonii pe cele murdare. Fiecare da celorlalti din ceea ce are.”

 

„”Inapoia Mea, satano!” De vreme ce Hristos i-a spus diavolului astfel, noi de ce sa purtam discutii cu el prin gandurile cele de-a stanga?”

 

„Pasarile au aripi ca sa evite cursele, iar noi oamenii – cugetul, ca sa evitam pacatele si sa urcam la Tronul lui Dumnezeu. Sa alungati cugetele rele pe care le aduce diavolul! Sa nu le dati importanta, ci sa le aruncati in spate.”

 

„Un gand bun, curat, are mai mare putere decat orice nevointa.”

 

„Fiecare trebuie sa ajunga la punctul sa le vada pe toate curate. Pe toate trebuie sa le justifice in sensul cel bun.”

 

„Din calitatea gandurilor unui om se vede starea lui duhovniceasca. Oamenii judeca lucrurile potrivit cu continutul pe care il au inlauntrul lor. Daca nu au continut duhovnicesc, trag concluzii gresite si-l nedreptatesc pe aproapele lor.”

 

„Daca intrebi o musca: „Sunt flori in latura aceasta?” -, ea iti va spune: „Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii”, si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: „Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?” -, ea iti va spune: „Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare” – si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila… Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun. „

 

„Cea mai buna intreprindere (actiune) a omului este sa-si faca o fabrica de ganduri bune. Atunci chiar si pe cele rele mintea sa le va face bune.”

 

„Cat timp traieste omul are dreptul sa dea examene duhovnicesti. Examinare dupa nu exista. Asadar, sa ne nevoim sa luam fie si numai nota de trecere duhovniceasca asa fel ca sa intram in rai.”

 

„Gandurile curate au mai mare putere duhovniceasca decat toata asceza, postul, privegherea etc.”

 

„Cea mai mare boala a epocii noastre o aduc gandurile desarte ale oamenilor mireni, care aduc nelinistea. Vindecarea o da numai Hristos prin pacea sufleteasca impreuna cu vesnicia, numai omul sa se pocaiasca si sa se intoarca la Hristos.”

 

„Nimeni sa nu se increada in gandul lui, pentru ca daca este om duhovnicesc se va rataci, iar daca este lumesc isi va pierde mintile.”

 

 

Read Full Post »

Daca nu este in slujba lui Dumnezeu ceva, nu exista nimicParintele Arsenie Papacioc

„Pentru armonie trebuie sa asculte unul de altul”.

despre familie am mai adunat si aici

Read Full Post »

Conditiile mantuirii

Ca să poată dobândi cineva mântuirea, are nevoie de:

-credinţă dreaptă;

-smerenie;

– fapte bune.

continuare aici

Read Full Post »

” Cand cineva cu faptele sale pacatoase, cade din dragostea Tatalui sau, da de dreptatea Lui, care ca pe un rob il va readuce la cale cu sila. Ii da si timp, doar va simti trebuinta sa se intoarca de buna voie; daca insa nu baga de seama, ii ia si timpul, si cade fara de veste, urmarit de dreptate.

O mare putere de refacere asupra celor cazuti din dragostea lui Dumnezeu o au dreptii, care stau inaintea Stapanului vietii, pentru fratii lor. Ei fac cumpana intre Dumnezeu si oameni: de la oameni dobandind pocainta si de la Dumnezeu milostivirea.  Cand lipsesc dreptii dintre oameni, iubirea nu se poate implinii, ci trebuie sa se implineasca dreptatea.

Chemarea aceasta de mijlocitor intre Dumnezeu si oameni au avut-o multi, dar mai cu seama Iisus, si de la El toti iconomii tainelor, Apostolii si urmasii lor legiuiti. Preotii reactualizeaza prin jertfa cea fara de sange, prin Sfanta Impartasanie, permanenta acestei mijlociri. De aceea preotul – care se intelege ca trebuie sa fie un drept – e numit chiar mai mult decat atat: el e Ingerul Domnului Savaot (Maleahi 2,7) (Savaot e tot Iisus). „Ingerii Bisericii” din Apocalipsa erau sapte episcopi, care  au luat indreptare pentru oarecare nebagari de seama.

Preotii au grija de-a indupleca pe oameni in vremea randuita intoarcerii, ca sa nu cada din milostivire sub streivirea dreptatii. Lor li s-a dat marele dar sa ierte in numele lui Dumnezeu. Mare, covarsitor de mare dar. Oare de ce nu-l pricep oamenii, ca nu toti sunt asa de slabi la minte si nici fumul mandriei nu-i ceva asa de tare, ca sa-l poata tine pana la sfarsit?

A osandi pe preoti e lucrul cel mai usor si cel mai fara rost. De ce nu se fac preoti desteptii acestia care rad pe de laturi sau chiar din locuri de frunte? De ce nu-si dau copiii la invatatura sfintei cunostinte de Dumnezeu, daca intr-adevar sunt partinitorii Lui? Ori e tocmai intors, vazand in preoti slabiciunile firii, ei – „cei fara slabiciuni” – iau prilej sa rada de Dumnezeu. Sunt oameni care cred ca asta-i destaptaciune.

Sa fim drepti: slujba preotilor e sfanta, darul lor  e de la Dumnezeu, e stiut. Dar firea lor pamanteasca? – da, neavand cum sa vina altfel decat plamadindu-se prin nastere din trupuri pamantesti, in care misuna pornirile faradelegilor ca serpii, si rod inclinarille patimilor ca viermii. Sigur ca ei vor fi covarsiti de mostenirea aceasta si nu-si vor putea indeplini fara umbra, trimiterea lor de la Dumnezeu. Chemarea le va fi invaluita, vor sovai in hotarari (Isaia 28,7), biruindu-se de lume, in loc ca ei sa biruie lumea. Sigur ca acestia prin viata lor, nu vor lasa poporul sa creada, si asa se vor salbaticii oile asupra pastorului si vor face bucurie lupilor. In jurul lor se va intarii intunericul a toata nestiinta si va incepe foametea, nu de paine ci de Cuvantul lui Dumnezeu, painea cea din Cer. Sarea pamantului o vor calca oamenii in picioare, si asa vine ca: „si preotului i se va intampla ca si poporului” (Isaia 24,2)

Dar de toata starea aceasta rea a lucrurilor are sa dea seama si poporul, caci toata decaderea e de la parinti incepatura. ” (pag.247)

fragment din: FERICIREA DE A CUNOASTE CALEADin invataturile Parintelui Arsenie Boca. Ed. Credinta stramoseasca

DESPRE JUDECAREA APROAPELUI

Read Full Post »

PARINTELE TEOFIL PARAIANUDespre ganduri

Ia aminte la doua ganduri si teme-te de ele. Unul iti spune:”Esti un sfant!”, altul:”Nu te vei mantui!” Aceste doua ganduri vin de la vrajmasul si nu este adevar in ele. Tu insa cugeta:”Sunt un mare pacatos, dar Domnul e milostiv, El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele.” Crede asta si-ti va fi asa: Domnul te va ierta. Dar nu-ti pune nadejdea in nevointele tale, chiar daca te-ai nevoi mult.
Un nevoitor [ascet] mi-a spus: „Negresit trebuie sa fiu miluit, pentru ca in fiecare zi am facut atatea inchinaciuni”; dar cand a venit moartea, si-a rupt de pe el camasa.
Astfel, nu pentru nevointele noastre, ci in dar, pentru bunatatea Sa, se milostiveste de noi Domnul. Domnul vrea ca sufletul sa fie smerit si sa ierte tuturor cu iubire; atunci si Domnul il va ierta cu bucurie. Domnul ii iubeste pe toti, si noi trebuie sa-L imitam si sa-i iubim si noi pe toti; si daca nu putem, sa o cerem, si Domnul nu va zabovi sa ne ajute cu Harul Sau

SFANTUL SILUAN ATHONITUL

Read Full Post »

Older Posts »