Feeds:
Articole
Comentarii

”   Gheronda, de ce cad mereu in lacomia pantecelui?

– Fiindca ai slabiciunea aceasta. Diavolul da atcaul asupra meterezului care este slab; nu le loveste pe celelalte care sunt bine fortificate. „Daca ocup acest meterez, isi spune el, cu usurinta le voi ocupa si pe celelalte”. De ceea meterezul slab trebuie fortificat bine.

– Ma descumpanesc cand imi vad patimile.

– Sa nu te descumpanesti, nici sa fii lasa, ci cu curaj sa-ti prinzi patimile, una cate una, incepand de la cea mai mare. La inceput iti e de ajutor sa nu te ocupi de patimile mai mici, ci sa le lovesti si sa le dezradacinezi pe cele mai mari pe care le vezi. Si pe masura ce se slabesc radacinile patimilor mari, se vor usca si radacinile subtiri ale patimilor mai mici. Prin urmare, atunci cand dezradacinezi o patima mare, impreuna cu aceasta se dezradacineaza si altele mai mici.

– De ce, desi iau de multe ori hotararea sa ma lupt cu ravna impotriva patimilor mele, in cele din urma n-o infaptuiesc?

– Fiindca iei multe hotarari odata. Patimile, precum si virtutile, constituie un lant. O patima este legata de alta si o virtute legata de o alta virtute, asa cum vagoanele unui tren sunt legate intre ele si toate-l urmeaza pe primul. Asadar, daca te hotarasti sa te nevoiesti mai mult timp, ca sa tai o patima anume si sa cultivi virtutea opusa ei, vei reusi. Si impreuna cu aceasta patima pe care o vei taia, te vei izbavi si de alte patimi si se vor dezvolta virtutile corespunzatoare. Sa presuunem ca invidiezi: daca te lupti ca sa nu invidiezi, vei cultiva dragostea, bunatatea si in acelasi timp te vei izbavi de manie, de osandire, de rautate, de intristare.

– Gheronda, o patima sau o obisnuinta rea este mai bine sa o tai dintr-o data sau incet – incet?

– Daca poti s-o tai dintr-o data, este mai bine, caci altfel lasa… ramasite. Nu trebuie sa intarzii. Atunci cand cineva traverseaza un rau, mai ales pe timp de iarna, incearca sa-l treaca cat poate de repede, pana sa inghete, se va incalzi din nou. Vezi, si caii, atunci cand ii leaga, daca vor sa se slobozeasca, rup funia dintr-o data. La fel si cu ispita, trebuie taiata funia dintr-o data.

– Sfantul Isaac Sirul scrie: ” Nepatimire  nu inseamna a nu simti cineva patimile, ci a nu le primi”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, Cuvantul LXXXI)

– Oare si cel nepatimas poate primi atacul patimilor?

– Da, se poate. Dar orice i-ar arunca diavolul, este ars de flacara dumnezeiasca e care  a aprins-o inlauntrul sau. Diavolul nu inceteaza sa-l atace pe om, dar cand omul nu primeste provocarile vrajmasului, imima lui se curateste si Se salasluieste in ea Hristos.

Inima lui se preface in cuptor, in „rug aprins”, si orice cade apoi in ea, este ars. ” (pag. 27 -29)

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITULCUVINTE DUHOVNICESTI – PATIMI SI VIRTUTI V Ed. Evanghelismos, Buc. 2012

Liturgica si Misiologie

Liturgica si Misiologie – invitat Parintele Ieromonah Petru Pruteanu

– Părinte, cum vine curăţia minţii şi a inimii?

– V-am spus că pentru curăţia minţii şi a inimii omul nu trebuie să primească gândurile viclene ce i le aduce aghiuţă, şi nici el însuşi nu trebuie să gândească în mod viclean. Ci să încerce să-şi pună în minte totdeauna gândul cel bun, să nu se smintească repede şi să privească greşelile celorlalţi cu îngăduiţă şi dragoste. Atunci când se înmulţesc gândurile bune, omul se curăţă sufleteşte, se mişcă cu evlavie, se linişteşte şi viaţa lui este rai.
Altfel, pe toate le vede cu bănuială şi viaţa lui devine iad. Singur işi face viaţa iad.
Trebuie să lucrăm pentru curăţie. Ne putem recunoaşte halul în care am ajuns, dar aceasta nu ajunge. Dacă nu primim gânduri viclene şi noi inşine nu gândim in mod viclean, ci pentru orice ni se spune, pentru orice vedem, punem gândul cel bun, mintea şi inima se vor curăţi. Desigur ispititorul nu va înceta să ne trimită din când in când câte o telegrama vicleană. Şi deşi ne vom elibera de gândurile noastre, vor exista atacurile diavolului, însă nu se vor lipi dacă inima este curată.

– Parinte, rugăciunea nu ajută in curăţirea minţii?

Nu ajunge numai rugăciunea. Nu foloseşte la nimic să ardă cineva câteva kilograme de tămâie atunci când se roagă, dacă mintea ii este plina de gânduri rele faţă de alţii. Din minte telegrama coboară în inimă şi-l face pe om fiară. Dumnezeu vrea să avem „inima curată” (Ps.50,12), şi inima noastră este curată atunci când nu ingăduim să treacă prin mintea noastră gânduri rele faţă de alţii.

– Părinte, mai intâi trebuie să pună omul gândul cel bun si numai după aceea ajută Dumnezeu?

Numai atunci când omul işi pune gândul cel bun i se justifică ajutorul dumnezeiesc. Cu gândul cel bun işi curăţă inima sa cea vicleană, deoarece „din inimă ies”(Mt.15,19) toate relele; şi iarăşi: „Din prinosul inimii vorbeşte gura.”(Lc.6,45).
Adică Dumnezeu îi rasplăteşte pentru gândul bun ce şi-l pune.

– Parinte, ce mă ajută să alung gândurile de bănuială?

– Oare întotdeauna toate sunt aşa precum le vezi?

Să pui întotdeauna un semn de întrebare fiecărui gând al tău, mai ales pentru că pe toate le vezi de obicei de-a stânga, precum de asemenea şi câte un gând bun pentru alţii, ca să nu păcătuieşti prin judecăţile tale.
Dacă pui două semne de întrebare, este mai bine. Daca pui trei, este încă şi mai bine. Astfel şi tu te linişteşti şi te foloseşti, dar il foloseşti şi pe celălalt.
Altfel, cu gândul cel de-a stânga te enervezi, te tulburi şi te mâhneşti, deci te vatămi duhovniceşte. Atunci când înfrunţi ceea ce vezi prin gânduri bune, după puţin timp vei vedea că toate au fost intr-adevăr aşa precum le-ai văzut, cu gânduri bune.

(pag. 65 – 67)

din: „Cuviosul Paisie Aghioritul
Cuvinte Duhovnicesti
III
Nevointa
Duhovniceasca

Traducere din limba greaca
de Ieroschim. Stefan Nutescu
Schitul Lacu – Sfantul Munte Athos

Ed.Evanghelismos
Bucuresti – 2003

Parintele Paisie Olaru ne spune: ” Vezi pe cineva ca a greșit, să-ți fie milă de el:”Doamne, săracu’, uite ce i-a făcut diavolul…” mai mult aici

Parintele Proclu ne învaţă: ” Trebuie sa pun in minte: el o gresit azi si eu voi gresi mâine!” mai mult aici

Sfanta Teodora din Carpati

„Postul este sanatatea omenirii si intrarea in Rai.
Postul e lasat pentru a inlesni intrarea in Rai
Noi avem obligatia in fata lui Dumnezeu sa castigam Raiul! ” – Pustincul Parinte Gherasim din Sfantul Munte Athos

Când duhul rău al mâhnirii pune stăpânire pe suflet, atunci sufletul se umple de întristare şi supărare, neputând să se roage cu stăruinţa cuvenită şi neputând să se îndeletnicească cu citirea scrierilor Sfinte cu atenţia necesară.

dar,

Tristetea după Domnul curăţă sufletul de păcate.

Mai mult despre cele doua feluri de trisţete aici

În Sfânta Scriptură se află înscrise şi aceste cuvinte ale Domnului, pline de mustrări pentru poporul Israilitean: „Două şi rele a făcut norodul meu: m-au părăsit pre mine, izvorul apei vieţii, şi şi-au săpat luişi fântâni surpate, carile nu vor putea ţinea apă.” (Ieremia 2,13)
Sfânta Scriptură este fără de greşeală. Ea este rânduiala Cosmosului, lăsată de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se lămureşte rostul fiecărui om şi fiecărui neam.

mai mult puteti citi aici

––
Dumnezeu mustra poporul israilitean si pe noi toti…toti cei care ne indepartam de El.

Sf.Nicolae Velimirovici mai spunea si:” Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă infrangeri din pricina neinţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănancă painea amărită de lacrimi şi uraciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sange din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din launtru.” mai mult, aici