Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2014

Sa nu ne ridicam niciodata de la Rugaciune pana nu vom fi cercetati de Dumnezeu.

Din faptele mele nu este cu putinta a pune alifie pe ranile mele

Dumnezeu ne-a dat porunci dupa nevoile sufletului nostru.

Multumirea atrage Harul.

N-ati vazut cat de repede si dintr-o data ni se astampara simturile, numai cand intram in Biserica. Mai mult decat ne rugam noi un ceas in camera noastra, pentru ca aici este Rugaciunea nu doar a unui om, aici este Duhul Sfant care se pogoara in inimile noastre si El se roaga in noi pentru ca El Insusi ne-o lasat cuvantul ca unde-s doi sau trei, va fi si El, pentru ca El Insusi salasluieste in Biserica asta in Chip cel mai Desavarsit in Trupul si Sangele care sta pe prestol si sta intotdeauna. Asa ca numai intrand, fara efort prea mare din partea noastra, dobandim liniste, impacarea simturilor, e foarte bine, macar scurt .

Asa cunosti masura dragostei tale catre Dumnezeu, pe cat esti de tras de Biserica Lui.
– Parinte, Smeremia si iubirea aproapelui sunt daruri ale Duhului Sfant, si nu se dau pentru vreun merit. Atunci, de ce este omul vinovat daca nu le poate avea, desi le doreste?

–  Ele nu se dau pentru merit, dar se dau pentru silinta, ele nu se dau unui om pentru ca el a postit mult sau pentru ca n-o dormit.
Nu.
Ele se dau din Dragoste, dar se dau unei inimi care ea insasi cauta Dragostea.
Parintele Porfirie spunea un lucru tare interesant. Dumnezeu iubeste pe cei care-L iubesc pe EL si nimeni nu-L poate iubi pe  Dumnezeu  inainte ca Dumnezeu sa-l fi iubit pe el.

Dumnezeu trebuie sa gaseasca in om vreun lucru vrednic de a fi iubit. In Pavel o gasit o mare ravna. Pavel facea lucrul pe dos.

Fericiti cei care se vad pe ei insisi pacatosi!

Sa nu cerem degraba inapoi Harul, pentru ca asta nu ne schimba firea. Trebuie sa muncim noi insine.
Sf. Iosif Isihastul spunea: Nu va doresc mult Har, ci va doresc multa experienta. Harul se poate pierde dar experienta este Harul in forma in care nu mai poate fi pierdut.

Read Full Post »

   179247_1703281516004_4304116_n      Traim si inca existam pentru ca sa ne Mantuim

Avem curajul s-o facem? Avem dispozitia, oricum ar sta lucrurile, cu experienta noastra, sa credem asa cum zice Domnul? Putem sa credem ca noi n-am privit corect lucrurile si de aceea n-am simtit ceea ce trebuia? Dar, iata, toti avem prilejul acesta, pe care nu l-am avut pana in acest moment, sa credem si sa primim ceea ce ne spune Domnul si sa ne lasam in mainile Lui.
Subliniez inca o data, ca de vreme ce in acest moment suntem vii, avem inca ochii deschisi, existam si n-am plecat inca in lumea cealalta, putem usor sa spunem ca acum ne-am intalnit cu Domnul, acum L-am auzit. Si oricare ar fi trecutul nostru, putem sa ne incredintam Aceluia. Domnul nu vede trecutul, ci intrucat ne-a lasat sa traim pana in acest moment, priveste la ce vom face de acum inainte. Si mai ales faptul ca traim inca si existam, inseamna ca este inca timp ca sa ne mantuim. Altfel n-am fi avut nici un motiv sa existam. Prin urmare, Domnul ne da posibilitatea sa ne mantuim.
Aceasta, dintr-un punct de vedere, inseamna urmatoarele: am pacatuit desi nu se cadea, de vreme ce ne-am botezat. Biserica, insa, lucreaza pentru fiecare pocainta chiar pana in ultimul ceas al vietii. Astfel, cand „nepasarea este infricosatoare, cainta este mare. „( Stih din Troparul Laudelor Utreniei din Joia Mare)
Domnul va primi degraba pocainta noastra si de dragul acesteia ne va ierta, ne va vindeca, ne va curata, ne va face asa cum n-am fost niciodata. Sa avem aceasta certitudine!
Indata ce sufletul nostru va primi vestea, va crede astfel si va raspunde pe masura, va simti inauntrul lui odihna pacea. Si inainteaza, am zice, din odihna in odihna si este pregatit pentru intrarea definitiva in Imparatia lui Dumnezeu.

Daca nu avem odihna inlauntrul nostru,
ceva nu merge bine.
Nu vom gasi, insa, limanul,
daca nu ne vom smeri.
Nu este vorba sa ne indreptam noi insine,
Domnul o va face,
dar asteapta sa vedem pacatul
care impiedica venirea Harului.    

 (pag.313)

din : TAINA SUFERINTEIArhim. Simeon Kraiopoulos, Buc. Ed. Bizantina, 2007

SMERENIA =  GANDUL BUN

 Sa ne straduim SA AVEM GANDUL CEL BUN, asa cum ne invata Parintele Savatie Bastovoi aici:

GANDITI FRUMOS ! spunea si mai spune Parintele Teofil Paraianu, de acolo, de langa Dumnezeu.

Read Full Post »