Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2011

” Anul 1986 a fost declarat de catre Organizatia Natiunilor Unite „Anul Pacii”. Este firesc deci, ca omenirea sa dea atentie deosebita Pacii; sa tina congrese politice si bisericesti pentru pace, sa faca propuneri si sa ia hotarari in acest sens. Unele tari au emis serii de timbre postale pentru Anul Pacii….
Sa fi ajuns oare omenirea la Pacea mult dorita, pe care vrea s-o sarbatoreasca acum, in acest an al pacii?
De veacuri, Biserica Ortodoxa se roaga zilnic ” pentru Pacea de sus, pentru Pacea a toata lumea”. Primele si ultimele pagini ale Sfintei Evanghelii vorbesc despre Pace. Mantuitorul Hristos a fost vestit de prooroci ca „Domn al Pacii”, al unei „Paci fara hotar” (Isaia.) La nasterea Sa, ingerii au cantat „…pe Pamant Pace…”, iar dupa Inviere si inainte de suirea la Tatal, El ne-a lasat ” Pace tuturor”, „Pacea mea dau voua” si ne-a fagaduit ca este cu noi pana la sfarsitul veacurilor.
A venit deci pe pamant Domnul Pacii, ne-a adus o Pace fara sfarsit si se afla permanent in mijlocul nostru facator de Pace. De ce dar nu este pace in lume? De ce lumea, ca si cum nu ar avea-o, o cauta, o doreste, suspina dupa Pace?
Dar cum intelege lumea Pacea?
Lumea pagana dinainte de Hristos, Romanii indeosebi, aveau aceasta vorba despre Pace:”Si vis pacem, para bellum”, „Daca vrei pace, pregateste-te de razboi”. Si vorba aceasta a ramas in cinste pana in zilele noastre, cand popoarele isi justifica teribila inarmare, pregatindu-se de razboi, „pentru intimidarea adversarului”, „pentru apararea pacii”.
Daca la lumea dinainte de Hristos, aceasta intelegere avea o justificare: domnia ignorantei, a pacatului, apoi dupa venirea pe pamant a Domnului Pacii, ea este cu totul anacronica, lipsita de sens. Cum sa faci Pace fabricand unelte de razboi? Cum sa te faci sanatos luaind otravuri care imbolnavesc?
Unii oameni asteapta Pacea de la cutare sistem politic, de la vreun genial conducator de popoare. Este firesc deci sa ne intrebam: „Ce oameni pot face pace in lume, ce conceptie politica poate instaura pacea pe pamant”?
Sfanta Evanghelie ne spune ca celor ce cred in numele lui Hristos le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1,12), si in alta parte: Fericiti facatorii de Pace ca aceia fii ai lui Dumnzeu se vor chema.” (Matei 5,9). Deci lucrul este simplu: „Facatorii de Pace” sunt fiii lui Dumnezeu, adica cei ce cred in El. Pot si altii s-o faca? Ne-o spune insusi Domnul Hristos: „Fara de Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15,5).
Sfantul Apostol Pavel spune apoi ca Pacea nu se afla oriunde, ca este o lucrare dumnezeiasca, un rod al Duhului Sfant in lume, in sufletele oamenilor:”Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea…” (Galateni 5,22).
Se intelege ca acolo unde este prezent Duhul Sfant, cresc si roadele Sale. Dar noi stim ca prin Sfantul Botez si Mirungere tot crestinul devine salas al Duhului Sfant si implicit al rodului Sfantului Duh, al Pacii.
Dar oare este pace in sufletul omului de astazi? Toata lumea stie ca nu este! Omul de astazi este neurastenizat, chinuit, tulburat, nu are pace launtrica. O cauta pretutindenea si nu o gaseste. Turismul, sportul, drogul s.a., ce sunt daca nu o expresie a acestei zadarnice cautari? Si nu o gaseste pentru ca o cauta unde nu este. O cauta in goana dupa bani, in placeri, in onoruri. Dar bogatiile, onorurile, placerile pacatoase si cele asemenea lor nu sunt roade ale Duhului Sfant, ci ale altui duh, ale duhului acestui veac, ale duhului tulburarii, ale satanei. Si daca nu este pace in sufletele oamenilor, nu este nici afara, intre oameni. Cum sa rodeasca duhul satanei roadele Duhului Sfant?
Sfanta Scriptura ne spune ca la inceputul lumii Duhul Sfant, Duhul creator de viata se purta deasupra apelor (Geneza 1,2)
Se mai poarta oare in vazduhul lumii de astazi Duhul lui Dumnezeu creator de viata si de pace? Se poarta, dar stim ce duh: duhul mortii, norii radiatiilor nucleare, smogurile asfixiante, pe care le-a creat si le creeaza necontenit omul. Si roadele acestui duh? Razboaie neincetate intre oameni, doctrine politice care neaga pe Dumnezeu, care cultiva ura dintre oameni si legifereaza pacatele cele mai injositoare, uzine uriase care fabrica zi si noapte uneltele mortii. Acest infricosat arsenal de ura, de dusmanie, de stricaciune, de pacate, cum sa rodeasca pace in lume?
Biserica noastra se roaga zi si noapte pentru pacea a toata lumea; lumea tine congrese, vorbeste, scrie, „lupta” pentru apararea Pacii” si totusi nu numai ca nu este pace in lume, ci dimpotriva lumea este amenintata de un razboi apocaliptic.
Biserica se roaga pentru pace, dar biserica ea insasi este dezbinata si dezbinarea este cel mai evident semn al lipsei de pace. Si daca nu o are, cum s-o dea lumii?
Un preot calatorea odata cu trenul. Un domn ce se afla in compartiment cu el il intreaba oarecum ironic: „Al cui esti parinte, al lui Andrei? Preotul nu da nici un raspuns. Domnul insa insista din nou cu intrebarea: „Dar al cui esti, parinte al lui Gherontie” ? Preotul tace mai departe. Vadit indispus de tacerea preotului domnul intreaba insistent: „Dar spune o data, parinte, al cui esti”? Si preotul ii raspunde apasat: „Al lui Hristos, Domnule”!
De asemenea, omenirea lupta pentru pace, lupta pentru apararea pacii, se tin congrese, se vorbeste, se scrie pentru pace. Cum toate acestea nu sunt bune? Sunt bune, dar ele nu aduc nici o farama de pace in lume pentru ca sunt intemeiate pe o logica gresita. Este un lucru elementar, stiut de toata lumea: la temelia unui rau, unei boli, unei dezordini se afla niste cauze care produc raul sau boala. Daca aceste cauze sunt inlaturate, raul dispare de la sine. Sublata causa, tollitur effectus”, ziceau Romanii, adica inlatura cauza si dispare efectul. Asa este si cu Pacea.
Ura, neintelegerile, tulburarea care izgonesc Pacea sunt rodul pacatului, lucrul satanei; si lumea in loc sa combata cauzele care nimicesc pacea, se afunda si mai adanc in pacat si stricaciune.
Biserica se roaga necotenit pentru Pace, ceea ce inseamna ca Pacea o face altcineva de la care o cere; de aceea si zice: „Pentru pacea de sus „, aratand ca izvorul pacii nu-i pe pamant ci in cer la Dumnezeu. Si lumea in loc sa alerge la izvorul pacii, se leapada de Dumnezeu, nesocoteste randuielile lui Dumnezeu si cultiva ateismul si ura dintre oameni. Cu lucrurile satanei vrea sa dobandeasca Pacea, care este lucrul lui Dumnezeu!
Sa fim consecventi! Daca vrem cu adevarat Pace pe pamant, atunci s-o cautam acolo unde este, sa alergam la izvorul Pacii. Nu „lupta pentru apararea pacii” care nu exista – insasi expresia aceasta este absurda. Sa ajungi la liniste cu ajutorul tulburarii; ci lupta impotriva relelor care strica pacea.
Duhul lui Dumnezeu se afla si astazi in lume, pentru ca este pretutindenea si toate le plineste, dar nu rodeste Pacea din pricina sterpiciunii omenesti. Sa ne recunoastem smeriti greselile si instrainarea de Dumnezeu, pentru ca toate relele ce bantuie lumea de astazi, zicea pe dreptate un mare apostol al pacii (Solzenitsin) de aici vin, ca lumea s-a indepartat de Dumnezeu.
La sarbatoarea Inaltarii Domnului, Biserica se roaga: „Nu ne lasa sarmani, Doamne: sa vina Duhul Tau, aducand Pace in lume” (Litie). Sa ne intoarcem la Dumnezeu cu pocainta si cu rugaciune: „Doamne, sa vina Duhul Tau si sa aduca Pace in lume”! Si Pacea va veni fara intarziere.
Adevarul Domnului ramane in veac! „Fara mine nu puteti face nimic.” Pace fara Hristos si fara lucrarea Duhului Sfant nu este posibila. Pe alta cale? Zadarnice sunt toate ostenelile pentru pace, caci pace nu va fi. Si se va intampla cu noi cuvintele proorocului: Pace, Pace si va veni pieirea! Ceea ce sa nu fie!

fragment din: CHEMAREA SFINTEI ORTODOXIIIeromonah PETRONIU TANASE, Ed. Bizantina, Buc. 2006

” Cand azi „Cei mari” vorbesc de pace,

Zadarnic este glasul lor,

De nu se vor pleca sub steagul

Mai Marelui Aparator. „SFÂNTUL IOAN IACOB HOZEVITUL

HRANA DUHOVNICEASCA , Ed. LUMINA DIN LUMINA

Buc. 2004

 

Read Full Post »

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii Sai!

“Cu regret si durere in suflet, dar cu nadejdea in mila si mangaierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului anunta ca in ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Parintele nostru, Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, si-a inceput calatoria spre Imparatia Cerurilor”, se spune intr-un comunicat de catre Consiliu Eparhial.”

sursa: Apologeticum

–––––––––––––-

Eu cred, ca Parintele Bartolomeu Anania, va continua sa apere Ortodoxia, si sa ne fie altaturi, de acolo, din Imparatia Cerurilor, cu si mai mare forta!

–––––––––––––]

Cititi, o sa va placa:

INGROPATI MORTII CA PE SEMINTE

Read Full Post »