Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2010

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa

Nimic nu este pierdut atata vreme cat Credinta este in picioare, Sufletul nu abdica si capul se ridica din nou„.
Cu nici un chip nu trebuie sa te descurajezi„.

„Rugaciunea inimii este treapta cea mai inalta a rugaciunii. Rugaciunea nu este teorie care se invata la scoala. Rugaciunea inimii, adica cea care se face cu simtirea inimii, este o daruire a Sfantului Duh, un dar de sus, pe care-l primesc numai cei vrednici de el.

Cui il iubeste pe Dumnezeu din tot sufletul, din toata virtutea si toata inima sa i se daruieste  darul rugaciunii inimii si darul sfintelor lacrimi. Altfel, poti capata rugaciunea inimii din experienta, dupa o lunga practica, dar se pierde usor, caci inima nu arde de iubire pentru Hristos.

din:   PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA – Duhovnici români contemporani, Ed. Bizantina, Buc.

” In cartea I a Sf. Apostol Pavel catre Tesaloniceni scrie: „Neincetat, rugati-va!” Sfintii Parinti, talcuind aceste cuvinte, spun ca, ” a ne ruga neincetat” inseamna a pomenii numele cel sfant al Domnului in toata vremea. Mai clar se vede aceasta in cartea catre Filipeni, unde Sf. Apostol Pavel scrie: „In numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesupt si toata limba sa marturiseasca ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal”

Sfantul Ioan Carpatiul zice ca atunci cand rostim rugaciunea lui Iisus, adica: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!”, la fiecare chemare a Sfantului Sau nume, Domnul ne raspunde in chip tainic: „Fiule, iertate sa-ti fie pacatele tale!”

Iar Sf. Ioan Gura de Aur, zice ca oricat de pacatosi am fi noi, rugaciunea aceasta ne curateste, cand o zicem din inima. Nu este alta arma mai puternica in cer si pe pamant, decat chemarea cea Sfanta a Domnului nostru Iisus Hristos. Cand zicem: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, prin aceste cuvinte noi marturisim toate tainele credintei noastre, caci, dupa cum spun unii dintre sfintii parinti, aceste cuvinte cuprind in ele toata Evanghelia pe scurt.

Acestea sunt cele cinci cuvinte despre care pomeneste Sf. Apostol Pavel, in cartea sa catre Corinteni, unde zice: ” Voiesc mai bine cinci cuvinte cu mintea, decat zeci de mii de cuvinte cu limba”.

Pentru aceasta, Rugaciunea lui Iisus se mai cheama si Rugaciunea mintii. Iar cand rostim si celelalte cuvinte din Rugaciunea lui Iisus, adica „Miluieste-ma pe mine pacatosul!”, atunci noi marturisim nevrednicia si josnicia noastra, cerand de la Domnul mila, caci daca avem mila Lui, atunci toate cele bune le avem.” (pag.444)

din: SFANTUL IOAN IACOB ROMANUL -HOZEVITUL HRANA DUHOVNICEASCA, Ed. LUMINA DIN LUMINA, Buc. 2004

 

despre rugaciune si aici

RUGACIUNEA CARE NU SE FACE CU INIMA, ESTE NUMAI PENTRU NOI, NUMAI PENTRU A NE ODIHNI GANDUL NOSTRU CA NE RUGAM

 


Anunțuri

Read Full Post »

Sfânta Evanghelie după Luca

Capitolul 12

49.     Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!

” Adeseori vorbim de focul invidiei, focul maniei, focul urii, si focul poftei si focul oricarei patimi rele. Fireste, acest foc nu a fost adus pe pamant de catre Imparatul adevarului si al dragostei, Hristos. Departe de asta! Acest foc necurat vine din viforul focului iadului, care loveste si pamantul.

Hristos a adus acel foc sfant cu care El din vesnicie si in vesnicie a fost inflacarat si a luminat: focul adevarului si al dragostei, foc curat, dumnezeiesc din vatra vesnica ce se numeste  Sfanta Treime. Flacara adevarului din care se revarsa caldura dragostei.

Acesta este focul cu care crestinul arde fara sa se mistuie, asa cum rugul din pustie ardea si nu se mistuia.

Acesta este focul pe care l-a simtit proorocul Ieremia in oasele sale si care-l mana in chip nebiruit sa arate adevarul lui Dumnezeu (Ieremia 23,29). (” Cuvantul Meu, nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarma stanca?”)

Acesta este focul care s-a coborat asupra apostolilor in chipul limbilor de foc, care i-a inteleptit si i-a luminat pe pescarii simpli si i-a facut cei mai mari dintre intelepti.

Acesta este focul de care lumina fata arhidiaconului Stefan si il facea asemenea ingerilor lui Dumnezeu.

Acesta este focul duhovnicesc al adevarului si al dragostei, prin care apostolii si misionarii crestini au renascut lumea, au inviat hoitul omenirii pagane, l-au curatit, l-au luminat si l-au inteleptit. Tot ce e bun in lume este din acest foc ceresc, pe care Domnul l-a aruncat pe pamant.

Acesta este focul ceresc, prin care sufletul e curatit asa cum e curatit aurul prin focul pamantesc. La lumina acestui foc recunoastem calea, ne dam seama de unde venim si incotro mergem, cunoastem pe Tatal nostru Cel Ceresc si patria cea vesnica. De la acest foc inima noastra se incalzeste cu negraita dragoste fata de Hristos, asa cum au simtit si cei doi apostoli la Emaus si au descris: au nu ardea in noi inima noastra cand ne vorbea?

Acest foc L-a manat pe Hristos sa se pogoare din ceruri pe pamant si ne mana pe noi sa ne inaltam la ceruri.

Toti am fost botezati cu acest foc sfant dupa cuvantul lui Ioan: eu va botez cu apa, iar El (Hristos) va va boteza cu Duhul Sfant si cu foc.

Acest foc lucreaza in inima omeneasca o ravna nedescrisa pentru tot binele. El bucura pe drept si chinuie pe pacatos.  Si pe noi ne chinuie deseori, pana ce ne vom curati deplin  de toata nedreptatea si necuratia, fiindca scris este: Dumnezeu este foc care arde pe pacatosi.

Pace tie si bucurie de la Domnul!   (pag.26)

fragment din: „Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi”episcop Nicolae Velimirovici, Ed. Sophia- Press, Buc. 2002

–––––––––––

Hristos vrea ca focul Adevarului si al dragostei, focul curat, dumnezeiesc, sa fie  ACUM APRINS, nu STINS de ereziile la moda…! Printre care ecumenismul, cap de afis… 😦

„Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie acum aprins!

Read Full Post »

” – In armata, cand era frig, ne puneau sa batem pasul pe loc si sa cantam. Iar aceasta o faceam pentru „conservare”, numai ca sa nu degeram. Tot astfel si rugaciunea care nu se face cu inima, este numai pentru noi, numai pentru a ne odihni gandul nostru ca ne rugam. Nu merge mai departe.

– Parinte, noi facem rugaciune, dar de ce oare mintea noastra hoinareste incolo si – ncoace?

Pentru ca este o rugaciune fara durere! Pentru a ne ruga cu inima, trebuie sa ne doara. Precum atunci cand ne lovim la mana sau in alta parte, mintea noastra se duce in locul unde ne doare, tot astfel, pentru a se cobori mintea in inima, trebuie ca inima sa ne doara.

– Dar cum ne putem pastra in aceasta stare, atunci cand nu avem vreo problema sau vreo durere?

– Atunci cand durerea celuilalt o facem a noastra! Trebuie sa-l iubim pe celalalt si sa ne doara pentru el, pentru a ne ruga pentru acela. Sa iesim incet incet din sinea noastra si sa incepem sa iubim, sa ne doara si pentru alti oameni, mai intai pentru familia noastra, iar apoi pentru marea familie a lui Adam, a lui Dumnezeu.

Cu cat mai mult il doare pe cineva pentru aproapele sau, cu atat mai multa mangaiere dumnezeiasca primeste, caci altfel nu este cu putinta sa sufere durerea. Dumnezeu il mangaie intr-un chip deosebit  pe cel care sufera pentru ceilalti. ”

fragment din PARINTELE PAISIE MI-A SPUS …

Ed. „EVANGHELISMOS”  Buc. 2006

despre rugaciune si aici

CE SA FACEM CA SA AVEM RAVNA SI EVLAVIE PENTRU RUGACIUNE

Iar puterea rugaciunii Sf. Paisie Aghioritul si a tuturor Sfintilor o vedeti aici

Read Full Post »