Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2010

Daca nu este in slujba lui Dumnezeu ceva, nu exista nimicParintele Arsenie Papacioc

„Pentru armonie trebuie sa asculte unul de altul”.

despre familie am mai adunat si aici

Read Full Post »

Multi credinciosi spun ca au slabit in rugaciune si nu se mai pot ruga. Ce sa facem ca sa avem ravna si evlavie pentru rugaciune?

Credinciosii nu trebuie sa inceteze a se ruga macar cu mintea. Aceste momente de vid sau de urcus, sau de coboras, se constata si in lumea sfintilor, pentru smerenia lor.

Dumnezeu cumpaneste darurile cu fiecare, pentru un echilibru duhovnicesc. Unii pierd din calitatea rugaciunii, altora, care s-au rugat cu smerita inima, le-a venit un fel de mangaiere, iar apoi cu parere de sine se roaga sa le vina numai mangaieri, si este o simpla amagire, un fel de a se tangui. Astfel de mangaieri pot veni de la diavolul, ca simti falsa satisfactie a amagirii.

Diavolii sunt bucurosi sa te tina in starea aceasta de falsa linistire, ca tu sa ramai insensibil fata de adevarata mangaiere a unei rugaciuni rupte, fara interes si fara oprire.

Roaga-te smerit s-aduci pe Dumnezeu in inima ta, decat sa te inalti cu inima si sa te ratacesti cumva pe sus. Ca mai bine este sa nu fii nimic decat sa fii eroul altcuiva si nu al lui Hristos.

De rugaciune avem nevoie fara de incetare, pentru ca este cuviincios sa fim mereu cu Dumnezeu. Si apoi suntem panditi de cel rau, de asemenea, fara incetare.

Mila lui Dumnezeu este cu noi, sa nu se teama nici o inima plecata, caci suntem rascumparati cu Sangele Mantuitorului si pretuim deci cat pretuieste El.

Sunt multi care, daca se roaga cineva din ai lor sau multi alti traitori crestini, se amagesc sa creada, macar ca traiesc intr-o condamnata nepasare, ca vor avea si ei fericita binecuvantare a acelora. E bine sa se stie din vreme ca, prin florile lor, buruienile campului se roaga in zadar sa fie iertate de coasa.

„Nu este rusins pentru un om de a cadea strivit de dureri, ci e rusinos de a muri nepasator si istovit de placeri” (Pascal)

Iar legat de Rugaciune, Parintele Arsenie Papacioc mai spune:

„Daca crestinul, cand sta la rugaciune, numai atunci se roaga, unul ca acesta nicidecum nu se roaga” (Pateric, cap. XXII, 5, p. 449.)

Este vorba deci, de a-L face simtit pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe oricare sfant, cu inima ta, continuu. Aceasta ar tine luminita sufletului tau aprinsa, si va fi mai greu ca acel suflet sa fie atacat de diavol. Trebuie stiut ca mult se teme diavolul de omul treaz!

Rugaciunea este un mijloc neaparat folositor, dar trezvia este un scop atins.

fragment din: Parintele Arsenie Papacioc – MICI INDEMNURI SPRE MANTUIRE

Ed. Sophia, 2009, Bucuresti

despre rugaciune si aici

Read Full Post »

– ” Parinte, cand citesc sinaxarul si vad ce au patimit sfintii mucenici, ma mir cum au putut rabda. Ce anume ii intarea? Le dadea Dumnezeu harul Sau si nu simteau durerea sau altceva se intampla?

Staretul s-a dat putin inapoi, pentru a ma privi cu atentie, asa cum obisnuia el sa faca uneori. M-a cercetat duhovniceste in adancime cu privirea sa patrunzatoare si a inceput sa spuna:

Dragostea pe care o aveau mucenicii pentru Hristos le dadea putere. Iar aceasta dragoste era atat de arzatoare, incat ii facea sa nu simta durerea. Uite, o data a luat foc o casa si inauntru erau niste copilasi. Mama lor neascultand de cei din jur, se avanta in mijlocul flacarilor. Dupa cateva clipe se intoase cu copiii in brate. Era arsa peste tot: fata, parul, mainile. Insa nu a simtit nimic, deoarece a socotit intru nimic primejdia focului in fata dragostei ce-o simtea pentru copiii ei. Dupa ce-au trecut acele clipe, a inceput sa simta durerea.

Iata ca dragostea e cea care le dadea putere mucenicilor. Cu adevarat aveau o mare dragoste pentru Hristos.

– Bine, Parinte, inteleg si eu ca cineva care s-a pocait, care a mers in Sfantul Munte, a stat acolo zece douazeci de ani, a dobandit o stare duhovniceasca sa-L iubeasca pe Hristos, insa aici vedem cazuri cand inchinatori la idoli, privind la nevointa vreunui mucenic, intr-o clipa intrau si ei in nevointa muceniciei. Uneori chiar si calaii faceau lucrul acesta. Cum se explica aceasta?

– Ei, acestia erau oameni cu o dispozitie sufleteasca  buna care, nefiind deloc ajutati in viata lor sa cunoasca Adevarul, Dumnezeu le dadea tot ce le datora intr-o singura clipa, si astfel se intorceau dintr-o data spre bine, cu o suta optzeci de grade. Adica faceau o pocainta adanca, adevarata.

– Asa de repede? In cateva minute? Cum se poate face asta?

– Da, da. Asa cum a facut si talharul pe Cruce. ”

Parintele Paisie mi-a spus…„, Editura EVANGHELISMOS, Bucuresti 2006

––––

Iar acum, din 20 de milioane de crestini ortodocsi, doar un milion de suflete au semnat un formular…o simpla hartie…

Acum se fac marsuri impotriva pacatului homosexualitatii, marsuri impotriva avortului, marsuri pentru o familie crestina (Slava Domnului ca se fac!), dar n-am auzit ca se va organiza vreun mars impotriva ecumenismului…



Read Full Post »

„_ Ce sfaturi mai de folos dati celor care vin la sfintia voastra?
_ Ca fii ai lui Dumnezeu, am indraznit sa le spun la cat mai multi si despre o pozitie strategica duhovniceasca in lupta noastra cu cel din afara – diavolul. Neputinta lui mare asupra noastra se daoreaza faptului ca noi suntem si dorim mult sa fim cu Dumnezeu. Diavolul tinteste acest mare obiectiv: sa ne desparta de Dumnezeu. Nu-i va fi usor s-o faca direct, ca asa s-au incununat multi crestini care au simtit in ei puterea credintei, stiind ca omul e facut de Dumnezeu si nu se poate desparti de El. Satana – care n-are o clipa de ragaz – gandeste ca indirect sa-l poata desparti pe om de Facatorul lui. Lupta cu orice chip sa-l bage pe om in pacat, pacat de tot felul, si, daca reuseste, nu inseamna ca si-a atins marele obiectiv, ci doar atunci ii da o mare intristare: sa se considere pierdut si, cu neputinta de a mai fi iertat, sa se descurajeze. Abia atunci singur se desparte omul de Dumnezeu, si, iata, acesta e scopul atins de vrajmasul.
Nu trebuie sa-ti pleci capul si sa abdici, oricare si oricum ar fi pacatul. Recunoaste-L mai departe pe Dumnezeu ca Stapanul tau Milostiv, ca nici o nenorocire nu inseamna ceva daca ai credinta de stanca Nu te deznadajdui cu nici un chip. Satana si poate slabiciunea ta te-au inselat, dar inima nu i-ai dat-o si numele lui Dumnezeu din tine nu l-ai sters. Asa pacatos cum esti, Dumnezeu e cu adevarat mult iubitor si, pentru ca Il recunosti, Milostiv si Iertator, te va cauta El Singur, te va gasi, te va imbratisa, te va lua pe umerii Lui, te va duce la stana si te va iubi mai mult decat pe alte oi, pentru ca tu de fapt nu L-ai parasit. Aceasta ar fi o mare pozitie duhovniceasca, si marile tale caderi raman simple accidente.

fragment din: Parintele ARSENIE Papacioc MICI INDEMNURI SPRE MANTUIRE
Ed. Sophia, 2009

Read Full Post »