Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2010

Asociatia PREZENT, cu sprijinul familiei lui Valeriu Gafencu si Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti, a organizat pe 13 februarie 2010 un parastas de pomenire pentru martirii temnitelor comuniste si pentru Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu, cetatean de onoare post-mortem al orasului Targu Ocna. Dupa oficierea parastasului, s-a vizitat inchisoarea-sanatoriu de la Tg. Ocna, unde a murit Valeriu Gafencu alaturi de alti martiri.

Dumnezeu sa-i odihneasca!

Sursa: ProOrtodoxia. Articolul complet aici

Valeriu Gafencu – Sfantul inchisorilor

Au aparat Ortodoxia, si-au dat viata pentru Hristos, iar acum, ca Sfinti ai lui Dumnezeu, continua sa ne fie sprijin.

Anunțuri

Read Full Post »

Sa avem sentimentul ca rugaciunea noastra ajunge la Dumnezeu

Doamne, Dumnezeul meu, Dumnezeul mantuirii mele, ziua si noaptea strig, ma tangui, oftez si ma rog cand sunt inaintea Ta. „Sa ajunga rugaciunea mea inaintea Ta. Pleaca urechea Ta spre ruga mea, Doamne!” Te rog staruitor ca rugaciunea pe care o fac si care iese insotita de un strigat, de oftat, de durere si de tanguire multa, rugaciunea mea sa depaseasca toate piedicile si sa ajunga la Tine.
Acest lucru e foarte important; cand ne rugam, sa aflam modul in care se deschide calea ca rugaciunea noastra sa ajunga la Dumnezeu, sa avem sentimentul ca ea ajunge la Dumnezeu.
Odata v-am vorbit despre un calugar aghiorit, care atunci cand se ruga, avea sentimentul si convingerea ca rugaciunea lui ajunge la Dumnezeu, ca este auzita de El. Odata insa, in timp ce se ruga, simtea ca rugaciunea lui nu inainta, ca se opreste, simtea ca se impotmoleste. Desigur, crestinii mireni, dar si calugarii, de vreme ce nu au calea deschisa spre Dumnezeu, poate ca niciodata nu au acest sentiment ca rugaciunea lor ajunge la Dumnezeu, si neavand experienta respectiva, nu-i preocupa acest lucru. Calugarul acesta, insa, traise aceasta experienta si de aceea s-a nelinistit cand si-a dat seama ca se ruga, ca staruia in rugaciune, dar calea nu se deschidea. Asadar, a inceput sa se intrebe de ce se intampla acest lucru, pana cand si-a amintit ca a savarsit un pacat, ca n-a facut ascultare de duhovnicul sau, care inca traia. S-a cait pe loc inaitea lui Dumnezeu si astfel, calea rugaciunii s-a deschis si a simtit ca ruga sa ajunge la El.
Oricum, dupa cum ne spune Sfantul Evanghelist Ioan (vezi Ioan 3, 21) cand inima ne osandeste nu putem sa avem indrazneala cea buna catre Dumnezeu, ca sa ne fie deschisa calea, ca sa-I vorbim lui Dumnezeu si sa avem sentimentul ca ne aude, ca rugaciunea noastra ajunge la El.
Deci, sa ne rugam, dar nu de forma, ci cu credinta. Nu doar sa facem rugaciune, adica sa staruim, sa avem curaj, sa stam la ruga mult timp, ci sa avem credinta in acest sens: daca ne rugam, o facem pentru ca asa vrea Dumnezeu, pentru ca El este Cel care ne inspira sa ne rugam, si prin urmare Dumnezeu ne aude.
Sa avem aceasta credinta, sentimentul ca Dumnezeu ne aude; sa zicem „Doamne milueste” si sa primim raspunsul Lui: „Da, va miluiesc!” Sa spunem Tatal nostru si sa avem sentimentul ca Dumnezeu ne aude si zice:”Da, aud!” Apoi sa zicem cealalta parte din rugaciune.

Fragment din: TAINA SUFERINTEI -Arhim.Simeon KRAIOPOULOS, Buc., Ed.Bizantina, 2007

Read Full Post »

” Stii tu oare fiule?

De ce se inchid norii cand campiile sunt insetate de ploaie, şi se deschid atunci cand campiile nu vor ploaie? Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat randuiala. Ştii tu oare, fiule, de ce ţarinile rodesc slab primăvara, iar vara dau recoltă proastă? Pentru că şi fiicele oamenilor işi urăsc rodul pantecelor lor şi il ucid in plină creştere. Ştii tu oare, fiule, de ce izvoarele seacă şi roadele pămantului nu mai au gustul de odinioară? Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa in toată
firea. Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă infrangeri din pricina neinţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănancă painea amărită de lacrimi şi uraciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sange din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din
lăuntru. Ştii tu oare, fiule, de ce maica nu işi poate indestula fiii? Pentru că, alăptandu-i, nu le cantă cantecul dragostei, ci cantecul urii faţă de vecini. Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii s’au uraţit şi au pierdut frumuseţea străbunilor? Din pricină că au
lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pămanteşti. Ştii tu oare, fiule, de ce s’au inmulţit bolile şi infricoşatele molime? Pentru că oamenii au inceput să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu indoită silă trebuie apărat. Ştii tu oare, fiule, de ce oamenii se luptă pentru pămant şi nu se ruşinează de asemănarea lor cu cartiţele? Pentru că pămantul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte
in inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult ii slăbeşte in lupta pentru ceruri. Nu plange, fiule, in
curand Domnul va veni şi va indrepta toate.”

Sf.Nicolae Velimirovici

Fragment din: SFÂNTUL NICOLAE
VELIMIROVICI
EPISCOPUL OHRIDEI ȘI JICEI

INIMA IN MARELE POST

Predania ,Buc.2010

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

De cate ori n-am auzit ce spune Sf.Nicolae Velimorivci, de la preotii nostri?Folosind alte cuvinte, preotii nostri ne-au tot spus ca tot raul care ni se intampla,este urmare a pacatelor noastre…

Read Full Post »

Bine, spus, adevarate CHINURI, blasfemiile din dogma papistasa !!!

SURSA: Apologeticum

Read Full Post »

” Toate slujbele Marelui Post sunt reunite de gândul pregătirii pentru Sfintele Paşti, ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat. De ce ne pregătim astfel? Ce înseamnă Pastele? Pastele înseamnă gustarea bucuriei raiului. În ce constă această bucurie? În a-L vedea pe Dumnezeu şi slava Sa! Biserica iubeşte slava lui Dumnezeu. Când sărbătoreşte Biruinţa Ortodoxiei, Biserica săvârşeşte această prăznuire în ziua repunerii în drepturi a cinstirii icoanelor.
Icoana ne aminteşte de Hristos-Dumnezeul-Om pe pământ. Icoanele sfinţilor ne amintesc de toţi cei care L-au urmat pe Hristos, care i-au fost credincioşi şi devotaţi, care au ars de iubire pentru El. Cinstirea sfintelor icoane este cinstirea slavei lui Dumnezeu: cine se bucură de slava lui Dumnezeu şi de tot ce aminteşte de ea în viaţa aceasta, acela se va bucura şi în veacul viitor. Cine în viaţa aceasta a năzuit spre Dumnezeu, acela va alerga cu bucurie la El, când la Judecata de Apoi va auzi cuvântul: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”.
Toţi cei ce nu ştiu să se bucure de slava lui Dumnezeu, cei cărora lumea lui Dumnezeu şi legile ei îi nemulţumesc, cei ce iubesc întunericul sau semiîntunericul, cei ce nu iubesc lumina, aceia nu vor veni la chemarea: „Veniţi la Mine, binecuvântaţilor!”. Aceia se vor da la o parte indignaţi, nemulţumiţi, invidioşi şi mânioşi pe cei blânzi şi smeriţi, care vor merge spre lumină, mânioşi pe Dumnezeu însuşi, pe Care îl vor învinui pentru starea în care se află; mânioşi pe ei înşişi, însă fără a voi să-şi recunoască vinovăţia. Această stare este tocmai chinul cel adevărat.
Începutul iadului este aici, pe pământ. De asemeni, şi raiul începe în inima omului, încă din viaţa pământească. Încă de aici ni se întâmplă să ne atingem de cele dumnezeieşti, în ziua Luminoasei învieri şi când ne împărtăşim cu vrednicie. Trebuie să ne pregătim pentru spovedanie.
Trebuie să scoatem afară toată molima, căci de vom lăsa chiar o parte, va începe să facă puroi. Trebuie să ne rugăm pentru pocăinţă şi pentru bucuria curăţirii, pentru ca o rază de lumină să se atingă de sufletul nostru şi el să îndrăgească lumina. Trebuie să ne rugăm ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat, ca să gustăm astfel cât de puţin din bucuria împărăţiei Cereşti. ”

Sf. Ioan Maximovici
Predici şi Îndrumări Duhovniceşti
Ed. Sophia, Bucureşti, 2006

sursa

Cuvant al Parintelui Nicolae Tanase : Saptamana intaia a Postului Mare

ps. Un prieten mi-a trimis, in format electronic, cartea :Sfantul Nicolae Velimirovici, Episcopul Orhidiei si Jicei – INIMA IN MARELE POST.
Nu stiu cum sa atasez fisier, la articol… asa ca, cine vrea cartea sa-mi-o ceara printr-un e-mail, la :anca_20101@yahoo.com

Read Full Post »

Rusinea de a marturisii pacatele

Intalnesc multe suflete, care-mi spun, ca lor le e rusine sa-i spuna preotului pacatul x, pentru ca …cum sa spuna asa ceva unui barbat…?
Si ca o sa raspunda numai la ce intreaba preotul…
Se prea poate ca preotul sa te intrebe el, daca ai facut pacatul respectiv, dar tot asa de bine se prea poate sa nu intrebe, si atunci te-a invins diavolul, e multumit el, iar tu vei pleca de la Taina Spovedaniei tot cu sufletul greu din cauza pacatului respectiv…
Spun pentru cei care nu s-au spovedit pana acum, ca in clipa in care ingenunchezi in fata preotului, si incepi sa spui pacatele, nici nu mai stii de preot, simti doar greutatea marturisirii pacatului, pacatelor!!!
Iar cand preotul spune rugaciunea de dezlegare, veti simti ca Cineva umbla la sufletul vostru. Acel Cineva este Dumnezeu care va curata sufletul, in Taina.
Si chiar daca inainte de a va urni spre biserica, va ganditi, ca dupa ce va veti marturisii, parintele va certa, tot sa va duceti, ca de multe ori veti fi surprinsi ca, desi voi v-ati lua la palme pentru ce-ati facut, preotul nu va avea deloc reactia pe care o ganditi voi.
De cate ori ma chinuie si pe mine ganduri de genul asta, imi spun:”eu ma duc, sa ma taie bucati, sa-mi faca orice, Dumnezeu stie ca eu trebuie sa ma spovedesc, m-o ajuta Dumnezeu sa nu ma ia la palme. Ma duc ca Dumnezeu ma asteapta, pentru ca, gandul ca ar trebui sa ma spovedesc de la Inger vine, iar Ingerul nu face nimic fara voia lui Dumnezeu. Deci sunt mai mult decat proasta si nesimtita sa nu ma duc din moment ce ma asteapta Dumnezeu!!!”

Parintele SAVATIE BASTOVOI Despre spovedanie

Read Full Post »

Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.

Postul Sfintelor Pasti – felul postirii

In primele secole unele persoane posteau doar in Vinerea Patimilor, altele doua zile inainte de Pasti, altii o saptamana, in vreme ce unii posteau opt saptamani.

La sfarsitul secolului al III lea, Postul Sfintelor Pasti a fost impartit in postul prepascal (Postul Paresimilor) care tinea pana la Duminica Floriilor, cu o durata variabila si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamana, adica din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii Domnului. Dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Rasarit a adoptat ca durata acestui post sa fie de sapte saptamani, durata prezenta si astazi.

Postul Mare era tinut cu rigozitate

Canonul 69 apostolic osandea cu excomunicarea pe credinciosi si cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, in cazul in care acestia nu tineau Postul Sfintelor Pasti. Erau acceptate exceptiile, doar in caz de boala.

Liturghia din Postul Sfintelor Pasti

Liturghia, avand un caracter de sarbatoare si bucurie, iar Postul Sfintelor Pasti fiind un timp al infranarii, Sfintii Parinti au randuit ca in perioada acestui post sa nu se savarseasca Sfanta Liturghie decat sambata si duminica. In celelalte zile se poate oficia Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, cu exceptia zilelor aliturgice, cand nu se oficiaza nicio Liturghie. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite a luat fiinta datorita dorintei unor credinciosi de a se impartasi si in cursul saptamanii. Amintim ca in cadrul acestei Liturghii, Sfintele Daruri sunt sfintite la Liturghia oficiata duminica, sunt pastrate pe Sfanta Masa, iar in cursul saptamanii, atunci cand se savarseste Liturghia Darurilor sunt oferite credinciosilor spre impartasire. Potrivit randuielii de postire a Bisericii, in zilele de rand din Postul Mare, se ajuneaza pana la apusul soarelui, iar impartasirea se face seara dupa Vecernie.

In sambetele din Postul Mare se savarseste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in primele cinci duminici de post se oficiaza Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. In duminca Floriilor – Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in Saptamana Patimilor, joi si sambata, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

„Daca am pacatuit, vom posti pentru ca am pacatuit. Daca n-am pacatuit, vom posti ca sa nu pacatuim. Sa dam ceea ce avem: postul, si vom primi ceea ce nu avem: nepatimirea”.

Adrian Cocosila

sursa

Read Full Post »

Older Posts »