Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2009

Anunțuri

Read Full Post »

Grigore Vieru

„Cu un veac mai săraci am rămas prin plecarea lui Grigore Vieru la cele eterne. „Dacă visul unora era să zboare în cosmos, eu toată viaţa am luptat să trec Prutul”, spunea Grigore Vieru, acest Octavian Goga al Basarabiei. Sau, cum spunea Nicolae Dabija, „Grigore Vieru este însăşi Basarabia”. Poetul a căzut la datorie: a murit în timp ce se întorcea de la evocarea lui Mihai Eminescu, sanctificat prin suferinţă în Basarabia” (revista Lumea, 2/2009, p. 106-107)
Din ultimul articol al lui Vieru, în Literatura şi arta:

„După ce, cu aproape patru ani în urmă, am fost „descoperit” în ziarul lui Iurie Roşca drept „spion român” de către vagabondul politic debutant B. Asarov (numele său adevărat fiind Hristov) – coleg de insinuări politice cu alt vagabond, M. Conţiu, al cărui nume real nu-l cunoaştem, iată că subsemnatul apare din nou în aceeaşi postură de „spion român” în Moldova suverană – cotidian al şefului de stat, Vladimir Voronin. Noua listă a „spionilor” este modificată. Mai exact, este ajustată de către oficialităţi alegerilor parlamentare care se apropie. Toţi cei incluşi în listă sunt incomozi Puterii. Amintesc cititorilor că în acelaşi ziar prezidenţial am fost nu demult inclus într-o altă listă, intitulată „Teroriştii moldovenilor”. Atenţionez pe şeful statului, Vladimir Voronin, la fel Serviciul de Informaţii şi Securitate că, dacă nu vor fi prezentate public probe de spionaj şi terorism şi dacă Curtea Supremă de Justiţie nu va revedea cele două decizii la cererea mea de dare în judecată a celor două publicaţii oficiale, Flux şi Moldova Suverană, voi fi nevoit să iau decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om,
Grigore Vieru

P.S. Să-mi îngăduie Flux-ul şi Moldova Suverană să le pun două întrebări. Cum poţi fi spion al Limbii strămoşilor tăi, al Istoriei Neamului tău, al propriilor suferinţe?! Oare să existe în această, sclipuită din dai, Boje, republică nişte secrete care ar putea să-i intereseze pe spioni?” (revista Lumea, 3/2009, p. 106)

Comentariu Fabian:
Atenţie, a nu-l reduce pe Grigore Vieru la un „poet romantic”, la cuvinte frumoase cum s-a făcut cu Eminescu, fără a menţiona lupta lui politică. Pentru mine, ca român şi creştin, nu este esenţial poezia lui Vieru în sine, cât zbaterea lui politică pentru Basarabia. Sigur, nu se poate despărţi de poezie căci versurile sale erau profund patriotice, militau la fel ca şi acţiunile politice, în acelaşi scop: Basarabia e a noastră şi trebuie s-o avem!
Dar a extrage din context poezia, liricul său citându-l rupt de durerea sa pentru România, este nedrept. De aceea a şi fost asasinat ca Eminescu, (într-un accident de maşină regizat când se întorcea de la comemorarea din ianuarie 2009), căci n-a fost un simplu „poet” cu capul în nori, ci preocupat de soarta ţării sale. Aceasta este menirea poetului, artistului, scriitorului în general. Iar asta i-a adus sfârşitul martiric. Altfel, nepreocupaţi de problemele reale ale neamului, scriitorii devin nişte ciumeţi, deznaţionalizaţi din start. Avem destule exemple: Mircea Cărtărescu, Patapievici, Pleşu, Gabriel Andreescu (un antiromân feroce!), Liiceanu, Baconski şi alţi vânzători de ţară.
Grigore Vieru, alături de alt martir, ucis recent – poetul Cezar Ivănescu – rămâne un militant al neamului, un erou al luptei pentru reîntregirea neamului, periculos pentru duşmani şi iubit de ai săi, punându-şi condeiul în slujba strămoşilor care au udat cu sângele pământul sfânt: De la Nistru pân’ la Tisa, şi dincolo de Tisa şi de Nistru, până-n Transnistria noastră furată de ruşi, până-n Maramureşul istoric furat de ucraineni la 1918. Aceasta înseamnă să fii poet, scriitor, artist.

Ceilalţi de mai sus nu merită acest nobil nume.

PS: Cine spunea oare că Iurie Roşca e pro-România? Cine ştia mai bine ca Vieru adevărata faţă a vânzătorului Roşca, omul lui Voronin? Vedeţi că lupii cei mai periculoşi sunt cei îmbrăcaţi în piei de oi! Roşca acesta e un fel de Vadim de la noi. Dar unul mai ordinar, cel puţin Vadim nu s-a dat „pe faţă” cu comuniştii cum a făcut Roşca.
Deschideţi-vă urechile oameni buni! Nu tot ce zboară se mănâncă. Nu orice patriotard şi demagog este patriot!

Articol scris de Fabian Seiche

Read Full Post »

Peste putin timp, prietena mea se casatoreste!
Mi-ar fi placut sa pot fi prezenta la cununia religioasa! Din punctul meu de vedere, doar acum inseamna ca esti casatorit, dupa ce preotul a savarsit Sfanta Taina a Cununiei, nu cand esti casatorit civil…
Ar fi frumos ca la Casa Casatoriilor sa se semneze o declaratie pe proprie raspundere, in care viitorii soti sa declare ca nu sunt cununati si ca intentioneaza sa se cunune religios, pe data de, la biserica x.
Apoi, dupa cununia religioasa, sa fie inscrisi in registrul de stare civila.
Probabil va ganditi acum, „Ce te faci cu cei care vor sa fie inscrisi in registru ca fiind casatoriti, dar nu vor cununie religioasa?”
Eu cred ca nu exista vreun suflet care sa se ingrijoreze ca nu e inscris in registul de stare civila. Stim cu totii ca spunem „Eu nu ma casatoresc, nu ma leg printr-un act, nu actul ala ma ajuta sa am o casatorie armonioasa, sa ma iubeasca el sau ea”
Si chiar asa e, certificatul ala de casatorie, e doar o adeverinta, o certificare a unei situatii…, eu asa vad.
Ce-i leaga pe cei ce se casatoresc e doar Sfanta Taina a Cununiei, doar prin ea, primeste casatoria Har de la Dumnezeu !!!
Si nu e asta un lucru ce-ti taie respiratia, sa stii ca Dumnezeu da ceva de la El ca sa-ti mearga tie bine casatoria…???
De-acum in colo, de cate ori ai vreo problema in casnicie, te poti ruga de Dumnezeu cu indrazneala, sa limpezeasca lucrurile, ca doar stii ca-i parte in casatoria asta, si isi aduce aminte de ziua in care v-a cununat, nu?
Daca n-ar fi necesara cununia religioasa, n-ar mai fi cerut Dumnezeu sa se faca.
Si acum mi-a venit un alt gand…sa tii cont de Tainele Divine si sa le aplici in viata ta, nu e si asta un act de curaj pana la urma, nu e si asta un fel de a striga in gura mare ca tu esti ortodox? ca te straduiesti sa fii ortodox? Ca-ti pasa ca Hristos se rastignste in fiecare zi, si ca ai vrea ca macar prin hotararea ta de a nu mai face un pacat, sa-l doara mai putin rastignirea?
E greu sa te rupi de pacat, stiu, dar e de ajuns sa-i spui lui Dumnezeu ca vrei, si te ajuta El sa poti s-o faci. Aranjeaza tot. Stim toti doar, ca noi dam doar vointa, iar puterea vine de la Dumnezeu.

ps. pentru prietena: de-abia astept sa vad fotografiile de la cununie!!!

Am reascultat azi un interviu, pe care cred ca ar trebui sa-l asculte toti cei care se casatoresc sau care sunt deja casatoriti

+ conferinta

Parintelui Nicolae Tanase, privind – Viata de familie

+ sfatul Sfantului Parinte Paisie Aghioritul:

* – Parinte, cum trebuie sa fie cei doi casatoriti intre ei?

– Insoara-te si apoi vom discuta.

– Nu se poate acum?

– Sa aiba a)…b)… si sa aiba disputa cea buna intre ei.

Adica sa se straduiasca fiecare sa ia cu bucurie greutatile asupra lui si sa-l

odihneasca pe celalalt. Sa faca unul cumparaturile

pentru a-l odihni pe celalalt, sa-i faca hatarul celuilalt pentru a-l

multumi. Odihnirea celuilalt sa-ti fie prilej de bucurie.

* Odată, când împreună cu soţia mea l-am văzut pe Stareţ, s-au întâmplat următoarele:
De îndată ce am intrat în cameră. Stareţul care era întins pe pat din pricina bolii sale, a început să ne muştruluiască râzând:
– Bine aţi venit! Bine aţi venit! Vă certaţi, bre? De ce vă certaţi?
– Atanasie, vă certaţi între voi?
– Ei, Părinte, ne certăm…
– Bre, să nu vă certaţi! Să vă certaţi cu toţi ceilalţi, dar între voi să nu vă certaţi! Auzi, Atanasie, îţi dau binecuvântare să te cerţi cu cine vrei, dar cu femeia ta să nu te cerţi.
Apoi s-a întors către soţia mea:
– Şi ţie Anastasia îţi dau BINECUVÂNTARE. Ştii ce înseamnă BINECUVÂNTARE? Da, îţi dau binecuvântare să te cerţi cu cine vrei, dar între voi să nu vă certaţi.
Am râs şi noi de cuvintele lui ciudate. însă am înţeles foarte bine că deşi Stareţul râdea, totuşi vorbea serios! Considera a fi un mare rău faptul de a se certa soţii între ei. Un rău atât de mare, încât ne-a dat nu numai permisiunea, ci chiar şi binecuvântarea lui, să facem un rău mult mai mic în comparaţie cu primul. Adică să ne certăm cu toţi ceilalţi, numai să evităm marele rău, care este cearta între soţi.

(“Parintele Paisie mi-a spus…”, Ed. Evanghelismos, Buc. 2006)

alte cuvinte de folos ale Parintelui aici

Read Full Post »

Read Full Post »

 

Parintele Paisie Olaru spunea despre Smerenie:

Mare este smerenia pentru calugări și pentru creștini!
Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredințează că suntem mai păcătoși decât toți oamenii și nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimăm pe noi înșine nu avem smerenie, ci atunci cand altul ne ocarăște și ne defaimă, încă în public, iar noi răbdam și zicem: „Dumnezeu i-a poruncit fratelui să mă ocărască, pentru păcatele mele„, aceasta este smerenia adevarată. De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare și smerenia, care spala păcatele și biruiesc diavolul.

Fragment extras din „Patericul românesc” (din subcapitolul dedicat Părintelui Paisie Olaru) scris de părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan de la Mânăstirea Sihăstria (1930 – 2007)

sursa

”  Nici prin cap sa nu-ti treaca sa placi oamenilor… Sa fii mai necinstit de oameni asta da. Si ce daca spune lumea ca ai pacate? Ce, nu ai? Trebuie sa rabdam ocarile, tata, pentru ca asa ne-a laudat Mantuitorul Hristos: „Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine”. Trebuie sa rabdam toate, cu smerenie, tata; sa rabdam cu smerenie  pentru dragostea lui Hristos. Doar vom castiga si noi – nu tot raiul, ci numai un coltisor, cat de mic.

Ti se pare grea smerenia, tata…Dar incearca intai si vezi daca poti ridica piatra, si dupa aceea spune „nu pot”.

Smerenia inimii izvoraste din dragostea cea pentru Dumnezeu, tatuca.” fragment din: PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA – Duhovnici români contemporani, Ed. Bizantina, Buc.

Read Full Post »

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/teologie/bartolomeu-anania

Read Full Post »