Priveste cele nevazute si aceasta iti va da putere sa induri toate necazurile vazute

” Multi vrajmasi avem in aceasta viata. Unul dintre cei mai aprigi este lumea, dar impotriva acesteia avem pavaza credintei. Aceasta este biruinta care a biruit lumea: credinta noastra (I Ioan 5,4),credinta in Cel ce a biruit lumea. Avem de-aface, deci, cu un vrajmas ranit si deja biruit. Credinta este cheia care ne deschide lumea nevazuta, ne descopera Slava lui Dumnezeu si ne-o arata chiar aici, pe acest pamant.
Prin credinta putem vedea cele nevazute, fiindca Dumnezeu si toata oastea Sa sunt cu noi. Priveste cele nevazute si aceasta iti va da putere sa induri toate necazurile vazute. Aceeasi pavaza a credintei te va ajuta impotriva tuturor vrajmasilor care te impresoara. Pavaza sta intre noi si trupul nostru, intre noi si trecutul nostru amar, intre noi si prezentul apasator, intre noi si viitorul necunoscut; in sfarsit, intre noi si uneltirile diavolesti. Cu ea ne vom apara sufletul, cu ea vom birui pentru totdeauna, daca nu o vom scapa niciodata din slabele noastre maini …”

din: Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu – 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu, Editura Sophia, 2012

Read Full Post »

Oglinda noastra sunt ceilalti

– Ce anume ajuta, Gheronda, la dobandirea unei virtuti?

– Insotirea cu cel care are acea virtute. Caci asa cum, insotindu-te cu cel care are evlavie, vei putea si tu incet-incet sa dobandesti si tu evlavia, acelasi lucru se intampla si cu toate virtutile, pentru ca virtutea celorlalti ne umple si pe noi de mireasma.

Cand ne oglindim in virtutile celorlalti si incercam sa le dobandim, ne zidim sufleteste. Dar cand ne oglindim in defectele lor, iarasi ne este de folos, pentru ca defectele lor ne ajuta sa le vedem pe ale noastre. Pe de alta parte, si darul celuilalt ma indeamna sa ma nevoiesc ca sa-l dobandesc, iar pe de alta parte, si defectul lui ma face sa ma gandesc daca nu cumva il am si eu, si in ce masura-l am, ca sa ma nevoiesc sa-l tai. Vad de pilda pe cineva ca este harnic. Ma bucur de asta si incerc sa-i urmez pilda. Vad pe altul ca este sucit. Nu-l judec pe acel frate, ci caut sa vad daca nu cumva sunt si eu sucit. Si daca vad ca sunt, ma straduiesc sa ma corectez. Insa daca vad numai virtutile mele si defectele celorlalti, iar defectele mele le trec cu vederea sau le indreptatesc si spun: ” Sunt mai bun si decat acesta si decat celalalt”, s-a terminat, m-am scufundat.

Oglinda noastra sunt ceilalti. In ei ne oglindim si ne vedem pe noi insine, iar ei vad murdariile noastre si noi ne spalam prin pilda lor.

(p.156)

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte Duhovnicesti – Patimi si Virtuti V , Ed. Evanghelismos, Bucuresti 2012

 

 

Read Full Post »

Cand dezradacinezi o patima mare, impreuna cu aceasta se dezradacineaza si altele mai mici

”   Gheronda, de ce cad mereu in lacomia pantecelui?

– Fiindca ai slabiciunea aceasta. Diavolul da atcaul asupra meterezului care este slab; nu le loveste pe celelalte care sunt bine fortificate. „Daca ocup acest meterez, isi spune el, cu usurinta le voi ocupa si pe celelalte”. De ceea meterezul slab trebuie fortificat bine.

– Ma descumpanesc cand imi vad patimile.

– Sa nu te descumpanesti, nici sa fii lasa, ci cu curaj sa-ti prinzi patimile, una cate una, incepand de la cea mai mare. La inceput iti e de ajutor sa nu te ocupi de patimile mai mici, ci sa le lovesti si sa le dezradacinezi pe cele mai mari pe care le vezi. Si pe masura ce se slabesc radacinile patimilor mari, se vor usca si radacinile subtiri ale patimilor mai mici. Prin urmare, atunci cand dezradacinezi o patima mare, impreuna cu aceasta se dezradacineaza si altele mai mici.

– De ce, desi iau de multe ori hotararea sa ma lupt cu ravna impotriva patimilor mele, in cele din urma n-o infaptuiesc?

– Fiindca iei multe hotarari odata. Patimile, precum si virtutile, constituie un lant. O patima este legata de alta si o virtute legata de o alta virtute, asa cum vagoanele unui tren sunt legate intre ele si toate-l urmeaza pe primul. Asadar, daca te hotarasti sa te nevoiesti mai mult timp, ca sa tai o patima anume si sa cultivi virtutea opusa ei, vei reusi. Si impreuna cu aceasta patima pe care o vei taia, te vei izbavi si de alte patimi si se vor dezvolta virtutile corespunzatoare. Sa presuunem ca invidiezi: daca te lupti ca sa nu invidiezi, vei cultiva dragostea, bunatatea si in acelasi timp te vei izbavi de manie, de osandire, de rautate, de intristare.

– Gheronda, o patima sau o obisnuinta rea este mai bine sa o tai dintr-o data sau incet – incet?

– Daca poti s-o tai dintr-o data, este mai bine, caci altfel lasa… ramasite. Nu trebuie sa intarzii. Atunci cand cineva traverseaza un rau, mai ales pe timp de iarna, incearca sa-l treaca cat poate de repede, pana sa inghete, se va incalzi din nou. Vezi, si caii, atunci cand ii leaga, daca vor sa se slobozeasca, rup funia dintr-o data. La fel si cu ispita, trebuie taiata funia dintr-o data.

– Sfantul Isaac Sirul scrie: ” Nepatimire  nu inseamna a nu simti cineva patimile, ci a nu le primi”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte ascetice, Cuvantul LXXXI)

– Oare si cel nepatimas poate primi atacul patimilor?

– Da, se poate. Dar orice i-ar arunca diavolul, este ars de flacara dumnezeiasca e care  a aprins-o inlauntrul sau. Diavolul nu inceteaza sa-l atace pe om, dar cand omul nu primeste provocarile vrajmasului, imima lui se curateste si Se salasluieste in ea Hristos.

Inima lui se preface in cuptor, in „rug aprins”, si orice cade apoi in ea, este ars. ” (pag. 27 -29)

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL – CUVINTE DUHOVNICESTI – PATIMI SI VIRTUTI V Ed. Evanghelismos, Buc. 2012

Read Full Post »

Liturgica si Misiologie

Liturgica si Misiologie – invitat Parintele Ieromonah Petru Pruteanu

Read Full Post »

Trebuie să lucrăm pentru curăţia minţii şi a inimii

– Părinte, cum vine curăţia minţii şi a inimii?

– V-am spus că pentru curăţia minţii şi a inimii omul nu trebuie să primească gândurile viclene ce i le aduce aghiuţă, şi nici el însuşi nu trebuie să gândească în mod viclean. Ci să încerce să-şi pună în minte totdeauna gândul cel bun, să nu se smintească repede şi să privească greşelile celorlalţi cu îngăduiţă şi dragoste. Atunci când se înmulţesc gândurile bune, omul se curăţă sufleteşte, se mişcă cu evlavie, se linişteşte şi viaţa lui este rai.
Altfel, pe toate le vede cu bănuială şi viaţa lui devine iad. Singur işi face viaţa iad.
Trebuie să lucrăm pentru curăţie. Ne putem recunoaşte halul în care am ajuns, dar aceasta nu ajunge. Dacă nu primim gânduri viclene şi noi inşine nu gândim in mod viclean, ci pentru orice ni se spune, pentru orice vedem, punem gândul cel bun, mintea şi inima se vor curăţi. Desigur ispititorul nu va înceta să ne trimită din când in când câte o telegrama vicleană. Şi deşi ne vom elibera de gândurile noastre, vor exista atacurile diavolului, însă nu se vor lipi dacă inima este curată.

– Parinte, rugăciunea nu ajută in curăţirea minţii?

– Nu ajunge numai rugăciunea. Nu foloseşte la nimic să ardă cineva câteva kilograme de tămâie atunci când se roagă, dacă mintea ii este plina de gânduri rele faţă de alţii. Din minte telegrama coboară în inimă şi-l face pe om fiară. Dumnezeu vrea să avem „inima curată” (Ps.50,12), şi inima noastră este curată atunci când nu ingăduim să treacă prin mintea noastră gânduri rele faţă de alţii.

– Părinte, mai intâi trebuie să pună omul gândul cel bun si numai după aceea ajută Dumnezeu?

– Numai atunci când omul işi pune gândul cel bun i se justifică ajutorul dumnezeiesc. Cu gândul cel bun işi curăţă inima sa cea vicleană, deoarece „din inimă ies”(Mt.15,19) toate relele; şi iarăşi: „Din prinosul inimii vorbeşte gura.”(Lc.6,45).
Adică Dumnezeu îi rasplăteşte pentru gândul bun ce şi-l pune.

– Parinte, ce mă ajută să alung gândurile de bănuială?

– Oare întotdeauna toate sunt aşa precum le vezi?

Să pui întotdeauna un semn de întrebare fiecărui gând al tău, mai ales pentru că pe toate le vezi de obicei de-a stânga, precum de asemenea şi câte un gând bun pentru alţii, ca să nu păcătuieşti prin judecăţile tale.
Dacă pui două semne de întrebare, este mai bine. Daca pui trei, este încă şi mai bine. Astfel şi tu te linişteşti şi te foloseşti, dar il foloseşti şi pe celălalt.
Altfel, cu gândul cel de-a stânga te enervezi, te tulburi şi te mâhneşti, deci te vatămi duhovniceşte. Atunci când înfrunţi ceea ce vezi prin gânduri bune, după puţin timp vei vedea că toate au fost intr-adevăr aşa precum le-ai văzut, cu gânduri bune.

(pag. 65 – 67)

din: „Cuviosul Paisie Aghioritul
Cuvinte Duhovnicesti
III
Nevointa
Duhovniceasca”

Traducere din limba greaca
de Ieroschim. Stefan Nutescu
Schitul Lacu – Sfantul Munte Athos

Ed.Evanghelismos
Bucuresti – 2003

Parintele Paisie Olaru ne spune: ” Vezi pe cineva ca a greșit, să-ți fie milă de el:”Doamne, săracu’, uite ce i-a făcut diavolul…” mai mult aici

Parintele Proclu ne învaţă: ” Trebuie sa pun in minte: el o gresit azi si eu voi gresi mâine!” mai mult aici

Read Full Post »

Sfanta Teodora din Carpati

Read Full Post »

Noi avem obligatia in fata lui Dumnezeu sa castigam Raiul !

„Postul este sanatatea omenirii si intrarea in Rai.
Postul e lasat pentru a inlesni intrarea in Rai
Noi avem obligatia in fata lui Dumnezeu sa castigam Raiul! ” – Pustincul Parinte Gherasim din Sfantul Munte Athos

Read Full Post »

Tristeţea după Domnul curăţă sufletul de păcate

Când duhul rău al mâhnirii pune stăpânire pe suflet, atunci sufletul se umple de întristare şi supărare, neputând să se roage cu stăruinţa cuvenită şi neputând să se îndeletnicească cu citirea scrierilor Sfinte cu atenţia necesară.

dar,

Tristetea după Domnul curăţă sufletul de păcate.

Mai mult despre cele doua feluri de trisţete aici

Read Full Post »

Două lucruri, şi rele, făcut-a poporul Meu: ei M’au părăsit pe Mine, izvorul apei celei vii, şi şi-au săpat fântâni surpate, care nu pot să ţină apă. (Ieremia 2,13)

În Sfânta Scriptură se află înscrise şi aceste cuvinte ale Domnului, pline de mustrări pentru poporul Israilitean: „Două şi rele a făcut norodul meu: m-au părăsit pre mine, izvorul apei vieţii, şi şi-au săpat luişi fântâni surpate, carile nu vor putea ţinea apă.” (Ieremia 2,13)
Sfânta Scriptură este fără de greşeală. Ea este rânduiala Cosmosului, lăsată de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se lămureşte rostul fiecărui om şi fiecărui neam.

mai mult puteti citi aici

––
Dumnezeu mustra poporul israilitean si pe noi toti…toti cei care ne indepartam de El.

Sf.Nicolae Velimirovici mai spunea si:” Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă infrangeri din pricina neinţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănancă painea amărită de lacrimi şi uraciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sange din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din launtru.” mai mult, aici

Read Full Post »

Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor aduga voua!

” A cauta Imparatia lui Dumnezeu inseamna sa-L cauti pe Hristos

Omul face atatea osteneli pentru omul cel vechi, dar greu se va gasi un crestin sa spuna: „L-am gasit pe Dumnezeul meu!”

Ce altceva trebuie sa faci? Sa zici: ” Dumnezeul meu, Tu, primeste-ma randuieste pentru mine ceeea ce voiesti!” Eu sa fiu un nimeni, sa nu fiu bagat in seama, toti sa  ma dispretuiasca, nu-mi pasa! Domnul a zis: ” Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua!” (Matei 6, 33)

Din nefericire, toti crestinii se lovesc de aceste ” toate celelalte” despre care Insusi Domnul spune sa n-avem nici o grija. Doar sa cautam Imparatia lui Dumnezeu. Imparatia nu inseamna sa simti putina multumire, putina frumusete, lucruri care-ti fac placere, ci sa-L cauti pe Hristos si cata bucurie iti va da Acela, cum va randui sa vina lucrurile pentru tine, sa nu te preocupe. Martirii oare au cautat asemenea lucruri? Ceea ce au dorit acestia a fost sa nu-L piarda pe Hristos, sa nu-L tradeze, sa nu se lepede de Hristos si nu sa simta multumiri si placeri. Ce placeri au simtit de vreme ce au fost aruncati in inchisori, legati, arsi, aruncati la fiare? Care dintre noi, astazi este pregatit sa-L iubeasca pe Hristos, sa se daruiasca lui Hristos fara sa-i pese daca este neluat in seama, nedreptatit, subestimat, lipsit de ceea ce are? care crestin?

Asadar, sau vei marturisi cu intelesul ca te vei lepada de aceasta cugetare, de acest duh, sau te vei lepada de Hristos. Aceasta este problema. Din nefericire, crestinii, poate fara sa inteleaga, poate fara sa banuiasca, fara sa primeasca de stire, sunt influentati de acest duh si le fac pe toate cele crestinesti, dar ca si cum s-ar lepada de Hristos. ” (pag.300 -301)

fragment din:  TAINA SUFERINTEI  – Arhim. Simeon KRAIOPOULOS  Ed. Bizantina, Buc. 2007

Read Full Post »