Parintele Paisie Olaru spunea despre Smerenie:
Mare este smerenia pentru calugări și pentru creștini!
Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredințează că suntem mai păcătoși decât toți oamenii și nevrednici de mila lui Dumnezeu. Cand ne defaimăm pe noi înșine nu avem smerenie, ci atunci cand altul ne ocarăște și ne defaimă, încă în public, iar noi răbdam și zicem: “Dumnezeu i-a poruncit fratelui să mă ocărască, pentru păcatele mele“, aceasta este smerenia adevarată. De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare și smerenia, care spala păcatele și biruiesc diavolul.
Fragment extras din “Patericul românesc” (din subcapitolul dedicat Părintelui Paisie Olaru) scris de părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan de la Mânăstirea Sihăstria (1930 – 2007)
sursa
“ Nici prin cap sa nu-ti treaca sa placi oamenilor… Sa fii mai necinstit de oameni asta da. Si ce daca spune lumea ca ai pacate? Ce, nu ai? Trebuie sa rabdam ocarile, tata, pentru ca asa ne-a laudat Mantuitorul Hristos: “Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine”. Trebuie sa rabdam toate, cu smerenie, tata; sa rabdam cu smerenie pentru dragostea lui Hristos. Doar vom castiga si noi – nu tot raiul, ci numai un coltisor, cat de mic.
Ti se pare grea smerenia, tata…Dar incearca intai si vezi daca poti ridica piatra, si dupa aceea spune “nu pot”.
Smerenia inimii izvoraste din dragostea cea pentru Dumnezeu, tatuca.” fragment din: PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA - Duhovnici români contemporani, Ed. Bizantina, Buc.
