Noi avem obligatia in fata lui Dumnezeu sa castigam Raiul !

“Postul este sanatatea omenirii si intrarea in Rai.
Postul e lasat pentru a inlesni intrarea in Rai
Noi avem obligatia in fata lui Dumnezeu sa castigam Raiul! ” – Pustincul Parinte Gherasim din Sfantul Munte Athos

“Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă si Dumnezeu de tine” Sfântul Părinte Arsenie Boca

“Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă si Dumnezeu de tine” spunea si inca spune Sfantul Părinte Arsenie Boca.
——————————————————————————————————–

Daca vrem ca României si românilor sa le fie bine, sa tinem cont de ce ne-a spus Dumnezeu prin Sfântul Parinte.
Si mai indraznesc sa adaug, de-asta Dumnezeu asculta rugaciunile Sfinţilor (indeplineste rugaciunile Sfinţilor) pentru ca si ei au ascultat si ascultă de Dumnezeu.
Stiu, noi nu suntem Sfinţi, dar sa facem tot ce putem, sa pacatuim mai putin. Sa nu mai injuram, sa nu mai facem avorturi, sa nu mai bârfim, sa nu mai traim in curvie, etc.
Eu cred ca, abia atunci cand majoritatea românilor (atat din tara cat si din strainatate) se vor intoarce cu adevarat catre Dumnezeu, adica vor asculta de Dumnezeu, pentru România va fi bine.
Abia atunci cand majoritatea românilor vor asculta de Dumnezeu, atunci si Dumnezeu va asculta de noi, vom fi ajutati de Dumnezeu si Sfintii Lui ca România si românii ei sa scape de dureri…macar de cele mari…

Tristeţea după Domnul curăţă sufletul de păcate

Când duhul rău al mâhnirii pune stăpânire pe suflet, atunci sufletul se umple de întristare şi supărare, neputând să se roage cu stăruinţa cuvenită şi neputând să se îndeletnicească cu citirea scrierilor Sfinte cu atenţia necesară.

dar,

Tristetea după Domnul curăţă sufletul de păcate.

Mai mult despre cele doua feluri de trisţete aici

Două lucruri, şi rele, făcut-a poporul Meu: ei M’au părăsit pe Mine, izvorul apei celei vii, şi şi-au săpat fântâni surpate, care nu pot să ţină apă. (Ieremia 2,13)

În Sfânta Scriptură se află înscrise şi aceste cuvinte ale Domnului, pline de mustrări pentru poporul Israilitean: „Două şi rele a făcut norodul meu: m-au părăsit pre mine, izvorul apei vieţii, şi şi-au săpat luişi fântâni surpate, carile nu vor putea ţinea apă.” (Ieremia 2,13)
Sfânta Scriptură este fără de greşeală. Ea este rânduiala Cosmosului, lăsată de Dumnezeu. În Sfânta Scriptură se lămureşte rostul fiecărui om şi fiecărui neam.

mai mult puteti citi aici

—–
Dumnezeu mustra poporul israilitean si pe noi toti…toti cei care ne indepartam de El.

Sf.Nicolae Velimirovici mai spunea si:” Ştii tu oare, fiule, de ce neamul biruitor rabdă infrangeri din pricina neinţelegerii din lăuntru şi din pricina vrajbei, şi mănancă painea amărită de lacrimi şi uraciune? Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sange din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei din launtru.” mai mult, aici

Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor aduga voua!

” A cauta Imparatia lui Dumnezeu inseamna sa-L cauti pe Hristos

Omul face atatea osteneli pentru omul cel vechi, dar greu se va gasi un crestin sa spuna: “L-am gasit pe Dumnezeul meu!”

Ce altceva trebuie sa faci? Sa zici: ” Dumnezeul meu, Tu, primeste-ma randuieste pentru mine ceeea ce voiesti!” Eu sa fiu un nimeni, sa nu fiu bagat in seama, toti sa  ma dispretuiasca, nu-mi pasa! Domnul a zis: ” Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga voua!” (Matei 6, 33)

Din nefericire, toti crestinii se lovesc de aceste ” toate celelalte” despre care Insusi Domnul spune sa n-avem nici o grija. Doar sa cautam Imparatia lui Dumnezeu. Imparatia nu inseamna sa simti putina multumire, putina frumusete, lucruri care-ti fac placere, ci sa-L cauti pe Hristos si cata bucurie iti va da Acela, cum va randui sa vina lucrurile pentru tine, sa nu te preocupe. Martirii oare au cautat asemenea lucruri? Ceea ce au dorit acestia a fost sa nu-L piarda pe Hristos, sa nu-L tradeze, sa nu se lepede de Hristos si nu sa simta multumiri si placeri. Ce placeri au simtit de vreme ce au fost aruncati in inchisori, legati, arsi, aruncati la fiare? Care dintre noi, astazi este pregatit sa-L iubeasca pe Hristos, sa se daruiasca lui Hristos fara sa-i pese daca este neluat in seama, nedreptatit, subestimat, lipsit de ceea ce are? care crestin?

Asadar, sau vei marturisi cu intelesul ca te vei lepada de aceasta cugetare, de acest duh, sau te vei lepada de Hristos. Aceasta este problema. Din nefericire, crestinii, poate fara sa inteleaga, poate fara sa banuiasca, fara sa primeasca de stire, sunt influentati de acest duh si le fac pe toate cele crestinesti, dar ca si cum s-ar lepada de Hristos. ” (pag.300 -301)

fragment din:  TAINA SUFERINTEI  – Arhim. Simeon KRAIOPOULOS  Ed. Bizantina, Buc. 2007

Tot trupul ca iarba si toata slava omului ca floarea ierbii

” ” Tot trupul ca iarba si toata slava omului ca floarea ierbii“, zice Sf. Prooroc Isaia. In cartea Sf. Ioan Scararul, care zice Scara, la treapta sapte aflam urmatoarea povestire:

Era in Horeb, la muntele Sinai, un monah trandav si nepasator, cu numele Isihie. Acesta s-a imbolnavit o data greu si a fost rapit sufletul lui vreme de un ceas. Trupul lui a ramas mort in toata regula. Dupa aceea si-a revenit in fire, a inviat. Cum s-a trezit, a strigat ca sa iasa afara toti care se aflau langa dansul. A zidit indata usa chiliei cu bolovani si cu var si a ramas inchis 12 ani de zile. In vremea aceasta n-a vorbit cu nimeni nici un cuvant si totdeauna plangea si se tanguia, cugetand la cele ce vazuse pe lumea cealalta.

Cand au inteles parintii din manastire ca i se apropie sfarsitul, au stricat zidirea usii si mergand la dansul inauntru, il rugau ca sa le spuna un cuvant de folos. El insa n-a vorbit cu ei nimic, decat numai acestea: “Cine se gandeste la moarte si la raspunsul ce va da la Judecata cea infricosata a Domnului, acela nu este cu putinta ca sa pacatuiasca niciodata!” Si zicand acestea, a adormit cu pace. Acestea le povesteste Sf. Ioan Scararul, care a fost de fata in chilia fericitului monah.

…..

Stramosii romanilor, adica Dacii, erau inchinatori de idoli, dar credeau in nemurirea sufletului si in viata viitoare. Cand se nastea un prunc din neamul lor, atunci se adunau megiesii si rudeniile, facand tanguire cu lacrimi si cu bocete, pentru cel nou nascut. Se tanguiau ca si la mort pentru nasterea pruncului, iar daca murea cineva, atunci praznuiau cu multa veselie, cum fac azi la nunta si la cumetrii. Si aceasta o faceau socotind ca cel care se naste intra in Valea Plangerii, asa numeau ei viata aceasta plina de necazuri, iar pentru cei care mureau, erau de parere ca s-au terminat chinurile si merg la fericire. Pentru aceasta erau cei mai vestiti razboinici, caci nu se temeau de moarte si multa vreme n-a putut sa-i biruiasca Imparatia Romei.

Pomenirea mortii este mai de nevoie pentru noi, calugarii, caci dupa fagaduinta noastra trebuie sa primim moartea in toate zilele pentru Dumnezeu. Gasim la Pateric pe un cuvios care zicea: “Cand lucrez, de cate ori pogor andreaua – mai inainte de a o ridica – ma pogor cu mintea la mormant.” Tot sfantul acesta mai zicea ca: “Omul care are moartea inaintea ochilor , in tot ceasul biruie imputinarea de suflet!“

Dupa cuvantul Sfintilor Parinti, calugarul este sufletul cel cu durere intru neincetata aducere aminte de moarte. Iar Sf. Vasile cel Mare striga catre noi, zicand: “Priviti ca intr-o oglinda cele ceresti totdeauna. Calatorie este viata aceasta, calatoriti drept aceea cu placere de Dumnezeu. Nu slabiti pe cale, nu va imputinati, nu pregetati, nu va muiati. Stramta si necajita este calea, dar la rasfatat loc duce: acolo unde nu este nici scarba, nici mahnire, nici intristare, acolo unde este de-a pururea bucurie si veselie. “

Dar toata uneltirea vrajmasului, cu desertaciunile lumesti si cu naravurile trupului celui mofturos, toti impreuna fac tovarasie ca sa ne departeze de la aducerea aminte de moarte si de viata viitoare. Toti ne soptesc mereu ca si oarecand lui Adam si Eva, ca nu vom muri. Jucariile lumii de azi izgonesc din minte pomenirea mortii, dar impreuna cu ea izgonesc si frica lui Dumnezeu din inima. Mintea omului se inmulteste , iar dragostea se raceste. ” (pag. 444 – 447)

din: SFANTUL IOAN IACOB ROMANUL HOZEVITUL – HRANA DUHOVNICEASCA Ed. LUMINA DIN LUMINA, Buc. 2004

Aşadar, pe toate câte vreţi să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceţi-le şi voi lor; că aceasta este legea şi profeţii (Evanghelia dupa Matei, cap. 7)

12    Aşadar, pe toate câte vreţi să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceţi-le şi voi lor; că aceasta este legea şi profeţii  (Evanghelia dupa Matei, cap. 7)

” Dacă ne-am ţine cu toţii de dragoste, acest pământ ar fi rai. Măcar dacă ne-am ţine de ceva mai mic decât dragostea – căci dragostea este legătura desăvârşirii – măcar dacă ne-am ţine de principiul «ceea ce vă doriţi vouă, aceea să faceţi altora, iar ceea ce nu vă doriţi vouă, nu faceţi nici altora» – atunci vom vedea că pământul, chiar dacă n-ar fi un rai, totuşi ar fi mai aproape de rai. Dar când noi facem tocmai pe dos, iată unde ajungem.”  (pag. 122)

din:   SA FIM OAMENI – Viata si Cuvantul Patriarhului Pavel al Serbiei, Ed. Predania

…

Mai e nevoie sa spun unde-am ajuns? ….